FONDU, fondu-uri, s. n. Procedeu cinematografic constând din întunecarea continuă a imaginii la sfârșitul unui cadru sau din apariția continuă a imaginii din întuneric. [Pr.: fõdü] – Din fr. fondu.

fondu sns [At: DEX² / P: ~dü / E: fr fondu] Procedeu cinematografic constând din întunecarea continuă a imaginii la sfârșitul unui cadru sau din apariția continuă a imaginii din întuneric.

FONDU, fonduuri, s. n. Procedeu cinematografic constând din întunecarea continuă a imaginii la sfârșitul unui cadru sau din apariția continuă a imaginii din întuneric. [Pr.: -dü] – Din fr. fondu.

FONDU s.n. (Cinem.) Procedeu cu ajutorul căruia o imagine poate să apară sau să dispară lent. [< fr. fondu].

FONDU [/~DÜ] s. n. 1. (pict., fot.) diminuare progresivă a intensității culorii, imaginii. 2. efect cinematografic constând în apariția sau dispariția gradată a imaginii. ♦ ~ de sunet = semn de punctuație cinematografic care marchează pe plan sonor trecerea de la o secvență la alta, de la un loc la altul etc., în dispariția treptată a sunetului. (< fr. fondu)

fondu s. n. (cinem.; cuv. fr.) Procedeu prin care o imagine apare sau dispare lent ◊ „Este pur și simplu figura acestei fermecătoare făpturi, nu în prim sau groplan, ci oarecum în plan total căci este un portret imens care umple tot ecranul, întâi în stop-cadru, apoi topindu-se în «fondu» prelungit.” R.lit. 26 II 76 p. 17 [pron. fondü] (LTR; DN3)

fondu (procedeu cinematografic) (fr.) [pron. fõdü] s. n., pl. fondu-uri [pron. fõdüurⁱ]

*fondu (fr.) (procedeu cinematografic) [pron. fõdü] s. n., art. fondu-ul, pl. fondu-uri