formare sf [At: IONESCU-MUSCEL, ȚES. 223 / Pl: ~mări / E: forma] 1 Creare. 2 Apariție. 3 Naștere. 4 Pregătire. 5 Educare. 6 Alcătuire. 7 Constituire. 8 Operație de confecționare și de asamblare a părților constitutive și a miezurilor care alcătuiesc o formă de turnătorie. 9 (Țes; îs) ~a rostului Mișcare de ridicare și de coborâre a unei părți din firele de urzeală.

FORMARE, formări, s. f. Acțiunea de a (se) forma și rezultatul ei. 1. Alcătuire, constituire. Una din sarcinile centrale ale muncii de agitație la sate este lupta pentru consolidarea economico-organizatorică a gospodăriilor agricole colective și a întovărășirilor agricole existente și pentru formarea de noi gospodării agricole colective și întovărășiri. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 11, 35. 2. Pregătire, instruire, educare. Organizațiile sportive trebuie să ducă o muncă permanentă de formare a unui tineret sănătos din punct de vedere fizic și moral, apt de a întări și apăra Republica Populară Romînă. REZ. HOT. I 175. 3. Creare, naștere. Formarea rocilor sedimentare este un proces îndelungat. 4. Confecționarea și montarea formelor de turnătorie.

FORMARE s.f. Acțiunea de a (se) forma și rezultatul ei; formaj; formație. [< forma].

FORMARE s. f. 1. acțiunea de a (se) forma; formaj; formație (1); pregătire, instruire, educare. 2. confecțio-nare și montare a unei forme de turnătorie. ◊ procedeu de fabricare prin vulcanizare a matrițelor unor obiecte de cauciuc. 3. turnare și deshidratare a pastei fibroase pentru obținerea unei benzi sau foi de hârtie. 4. operația de a da unei piese de îmbrăcăminte sau de încălțăminte forma potrivită. (< forma)

formare (acțiunea de a da formă) s. f., g.-d. art. formării; pl. formări

formare s. f., g.-d. art. formării; pl. formări

formare s. f., g.-d. art. formării; pl. formări

FORMARE s. f. (< forma < fr. former, it., lat. formare): 1. acțiunea de alcătuire a cuvintelor într-o limbă, prin diferite procedee interne (derivare, compunere, conversiune). Termen folosit în sintagma exercițiu de formare a cuvintelor (v. exercițiu). 2. naștere, constituire a unui mijloc de comunicare între oameni, a unei limbi. Termen folosit în sintagmele formarea limbii române, perioada de formare a limbii române și locul de formare a limbii române.

FORMARE s. 1. v. fasonare. 2. v. constituire. 3. creare, pregătire. (~ unor cadre de specialiști.) 4. v. educare.

FORMARE s. 1. fasonare, modelare. (~ unui obiect.) 2. alcătuire, constituire, creare, desemnare, instituire, înființare, numire, organizare, stabilire. (~ unei comisii.) 3. creare, pregătire. (~ unor cadre de specialiști.) 4. creștere, cultivare, educare, educație, (înv.) pedeapsă. (~ tinerei generații.)