31 de definiții pentru formație / formațiune
din care- explicative (13)
- morfologice (7)
- relaționale (3)
- specializate (8)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FORMAȚIE, formații, s. f. 1. Alcătuire, întocmire, organizare, constituire. 2. (Geol.) Strat de roci caracterizate prin anumite particularități ale constituției lor și care s-au format în anumite condiții geologice dintr-o anumită perioadă de timp. 3. Mod de dispunere a militarilor pentru un anumit scop. 4. Ansamblu, echipă artistică. 5. Componența unei echipe sportive; echipă sportivă. ♦ Modul de dispunere (în coloană sau în linie) a unui grup de sportivi. 6. Combinație de cifre, de figuri sau de poziții la unele jocuri sportive, distractive sau de noroc (șah, loto, pronosport etc.). [Var.: formațiune s. f.] – Din fr. formation, lat. formatio, -onis.
formație sf [At: ODOBESCU, S. II, 236 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr formation, lat formatio, -onis] 1 Alcătuire. 2 Organizare. 3 Constituire. 4 (Glg) Strat de roci caracterizate prin anumite particularități ale constituției lor și care s-au format în anumite condiții geologice dintr-o anumită perioadă de timp. 5 Mod în care este dispusă o unitate militară pentru adunare, marș sau luptă. 6 Ansamblu artistic. 7 Componența unei echipe sportive. 8 Echipă sportivă. 9 Modul de dispunere (în coloană sau în linie) a unui grup de sportivi. 10 Combinație de cifre, de figuri sau de poziții la unele jocuri sportive, distractive sau de noroc (șah, loto, pronosport etc.).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FORMAȚIE, formații, s. f. 1. Alcătuire, întocmire, organizare, constituire. 2. (Geol.) Strat de roci caracterizate prin anumite particularități ale constituției lor și care s-au format în anumite condiții geologice dintr-o anumită perioadă de timp. 3. Fel în care este dispusă o unitate militară pentru adunare, marș sau luptă. 4. Ansamblu, echipă artistică. 5. Componența unei echipe sportive; echipă sportivă. ♦ Modul de dispunere (în coloană sau în linie) a unui grup de sportivi. 6. Combinație de cifre, de figuri sau de poziții la unele jocuri sportive, distractive sau de noroc (șah, loto, pronosport etc.). [Var.: formațiune s. f.] – Din fr. formation, lat. formatio, -onis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de zaraza_joe
- acțiuni
FORMAȚIE, formații, s. f. (Și în forma formațiune) 1. Alcătuire, întocmire, organizare, formare (1). O materie organică supusă la un proces de formațiune. ODOBESCU, S. II 236. ♦ (Concretizat) Strat de roci dintr-o anumită perioadă geologică. Șisturile cristaline din Dobrogea sînt formații paleozoice. 2. (Ec. pol.; urmat de determinările «social-economică», «economico-socială» sau «socială») Orînduire economică istoricește determinată a societății și suprastructura corespunzătoare acesteia. Legea concordanței obligatorii a relațiilor de producție cu caracterul forțelor de producție explică dezvoltarea formațiunilor sociale ca un proces istoric natural. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5, 44. ◊ (Urmat de determinările «capitalist» sau «socialist» arată caracterul formației sociale) În formația socialistă a fost lichidată pentru vecie exploatarea omului de către om. 3. Fel în care este dispusă o unitate militară, pentru adunare, marș sau luptă. Soldații mergeau în formație de cîte cinci. Batalionul era în formație de luptă. 4. Ansamblu, echipă. Formație artistică. ♦ Componența unei echipe sportive. 5. Combinație de cifre, figuri sau poziții la unele jocuri (loto, șah, pronosport etc.). – Variantă: formațiune (pronunțat -ți-u-) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FORMAȚIE s.f. 1. Întocmire, alcătuire, organizare; formare. ♦ Complex de strate din scoarța Pămîntului depuse într-o anumită perioadă geologică. 2. Formație social-economică = categorie ce desemnează o treaptă istorică determinată a dezvoltării societății, caracterizată printr-un nivel determinat al forțelor de producție, prin relațiile de producție corespunzătoare acestora și o suprastructură generată de aceste relații. 3. Așezare, dispozitiv al unei unități militare în vederea unei acțiuni. 4. Ansamblu, echipă. 5. Combinație de cifre, de figuri sau de poziții la unele jocuri (la loterie etc.). [Gen. -iei, var. formațiune s.f. / < fr. formation, it. formazione, lat. formatio].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FORMAȚIE s. f. 1. întocmire, organizare; constituire. 2. cuvânt format pe terenul limbii proprii prin mijloace interne. 3. componenta unei echipe sportive; ansamblu, echipă, colectiv. 4. combinație de cifre, figuri sau poziții la unele jocuri (loto, șah etc.). 5. pregătire într-un domeniu. (< fr. formation, lat. formatio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
FORMAȚIE ~i f. 1) Mod de aranjare, de organizare a unor ființe sau a unor obiecte. 2) Mod de dispunere a unei unități militare. ~ de marș. 3) Ansamblu artistic. ~ de dansuri. 4) Combinație de cifre sau de figuri la unele jocuri. 5) Îmbinare de elemente genetic legate între ele (prin comunitatea condițiilor de apariție). ◊ ~ social-economică treaptă istorică a dezvoltării societății. ~ geologică complex de roci alcătuite într-o anumită perioadă geologică. [Art. formația; G.-D. formației; Sil. -ți-e] /<fr. formation, lat. formatio, ~onis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FORMAȚIUNE s. f. v. formație.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FORMAȚIUNE s. f. v. formație.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de zaraza_joe
- acțiuni
FORMAȚIUNE s. f. v. formație.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
formațiune sf vz formație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FORMAȚIUNE s.f. v. formație.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FORMAȚIUNE s. f. 1. complex de straturi din scoarța Pământului depuse într-o anumită perioadă geologică. 2. ~ social-economică = categorie a materialismului istoric ce desemnează o treaptă istorică a dezvoltării societății, caracterizată printr-un nivel determinat al forțelor de producție, prin relațiile de producție corespunzătoare acestora și o suprastructură generată de aceste relații. 3. așezare a militarilor (sau a subunităților militare) în cadrul unei unități în vederea executării unei misiuni. (< fr. formation, lat. formatic)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
formați(un)e f. acțiunea de a (se) forma.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*formațiúne f. (lat. formátio, -ónis). Acțiunea de a forma orĭ de a se forma. Lucru format, modu cum e format (o stîncă, un teren, o trupă): formațiunĭ cŭaternare, formațiune densă. În formațiune, nedezvoltat încă: societate în formațiune. – Și -áție.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
formație (echipă; combinație) (desp. -ți-e) s. f., art. formația (desp. -ți-a), g.-d. art. formației; pl. formații, art. formațiile (desp. -ți-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
formație (echipă, combinație) (-ți-e) s. f., art. formația (-ți-a), g.-d. art. formației; pl. formații, art. formațiile (-ți-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
formație (alcătuire, echipă, combinație) s. f. (sil. -ți-e), art. formația (sil. -ți-a), g.-d. art. formației; pl. formații, art. formațiile (sil. -ți-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
formație
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
formațiune (structură anatomică; economică; geologică; militară) (desp. -ți-u-) s. f., g.-d. art. formațiunii; pl. formațiuni
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
formațiune (structură anatomică, economică, geologică, militară) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. formațiunii; pl. formațiuni
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
formațiune (econ., geol., mil.) s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. formațiunii; pl. formațiuni
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
FORMAȚIE s. 1. alcătuire, compunere, întocmire. (Grupul mergea în următoarea ~...) 2. v. ansamblu. 3. v. echipă. 4. pregătire. (De ~ clasică.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FORMAȚIE s. 1. alcătuire, compunere, întocmire. (Grupul mergea în următoarea ~.) 2. ansamblu, colectiv, trupă. (~ artistică.) 3. echipă. (~ sportivă.) 4. orînduire, sistem. (~ social-economică.) 5. pregătire. (De ~ clasică.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FORMAȚIUNE s. v. orânduire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
formație, orice grup de muzicieni (interpreți vocali sau instrumentiști), cu sau fără dirijor, având scopul de a interpreta lucrări camerale sau orchestrale. În particular, grupare mai ales de instrumentiști care execută lucrări de muzică de cameră*. Ex.: duo (1); duet (1); terțet (1); trio (1); cvartet (1); cvintet (1); sextet (1); septet (1); octet (1); nonet (1); dixtour (1) etc. Orch. de cameră sunt considerate f. camerale. Sin.: ansamblu (I, 2). ♦ (În folclor) f. este o grupare sui generis de interpreți instrumentiști, la care se adaugă și cei vocali. F. pop. poate cuprinde doi sau mai mulți executanți, combinațiile făcându-se în funcție de tradiția unei zone folclorice, de rolul unui instr. în f., dar și de alte considerente. Astfel dacă f. tradițională din folc. românesc este constituită din vl. și cobză*, vl. și țambal* portabil, treptat acestea s-au „îmbogățit” prin adăugarea altor instr. din fanfară (6), orchestră* simfonică sau de muzică ușoară*. Menționăm câteva din aceste formații: Fluier* mic și cobză; trp. și tobă*; vl. și țambal portabil, vl. primă și secundă, cl. și țambal; vl. primă, violă, torogoată (taragot*) și țambal masă; vl. primă, violă*, sax., țambal, c. bas,; apoi formații cu mai mulți executanți la același tip de instr. mai ales la cele de coarde. Între instr. mai noi intrate în formație se înscriu: cl., trp., sax, țambalul masă, contrabasul, acordeonul, toba mare, vcl., ghitara*. V.: lăutar; taraf.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FORMAȚIE s. f. (< fr. formation, it. formazione, lat. formatio): 1. mod de dispunere, de combinare a elementelor de formare a unui cuvânt. Astfel, în derivatele dezrădăcina, preface, dulcișor, tinerime și vulturește componentele sunt dispuse în următoarele f.: dez- + rădăcină + -a, pre- + face, dulce + -ișor, tineri + -ime, vultur + -ește. 2. cuvânt, expresie sau locuțiune format(ă) pe terenul limbii române prin compunere, cu dispunerea elementelor componente într-o ordine anumită. Astfel, f. bunăstare, altcineva, treisprezece, binevoi, nicidecum, înspre și încât au următoarea dispunere a elementelor componente: bună + stare, alt + cineva, trei+ spre + zece, bine + voi, nici + de + cum, în + spre, în + cât. Se observă că locurile componentelor acestor f. nu pot fi schimbate (ca de altfel și în cazul interjecției tronca-tranca).
- sursa: DTL (1998)
- acțiuni
FORMAȚIE MUZICALĂ. Subst. Formație muzicală, ansamblu muzical, ansamblu de cîntece; orchestră, orchestră simfonică, orchestră filarmonică, filarmonică, orchestră de muzică de cameră, orchestră de muzică ușoară, orchestră de jaz, jaz, jazband, orchestră de muzică populară; muzică; fanfară; tabulhană (turcism înv.), meterhanea (înv.); trupă de muzicanți, taraf de lăutari (taraful lăutarilor), bandă (de lăutari), tacîm (de lăutari). Cor; corală, capelă. Solist. Duet, duo; trio; cvartet; cvintet; sextet; septet; octet; nonet. Șef de orchestră, conducător de orchestră, dirijor, capelmaistru (înv.), mehterbașa (turcism înv.). Muzicant, mehter (turcism înv.), instrumentist, orchestrant (rar), orchestrator, filarmonist (rar), lăutar; concertmaestru, prim-violonist; corist. Adj. Muzical; orchestral; coral; dirijoral. Vb. A cînta, a interpreta; a concerta, a da un concert. V. cîntăreț, forme și genuri muzicale, grup, instrumente muzicale, muzicant.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ADÂNCIMEA FORMAȚIEI DE AVIOANE distanța în sensul de zbor dintre avionul din câmpul formației și cele care încheie formația.
DISPOZITIV DE LUPTĂ AL FORMAȚIILOR DE AVIOANE dispunere în zbor a avioanelor în scopul executării în comun a unei misiuni în deplină securitate a zborului, importante fiind pentru aceasta: distanța dintre avioane (măsurat în sensul frontului), adâncimea formației (măsurată în direcția de zbor de la primul la ultimul avion pe întregul dispozitiv de luptă), lărgimea formației (măsurată de front pe întregul dispozitiv de luptă), înălțimea formației (dată de măsurarea pe verticală a spațiului ocupat de toate avioanele). Dispozitivele de luptă folosite pentru celule sunt în: linie, diagonală, fir de avioane, pentru patrule – săgeată sau diagonală, pentru escadrile – săgeată, diagonală sau serpentină de patrule.
FORMAȚIE DE AVIOANE / ELICOPTERE, grupare de aeronave făcută în moduri diferite, în vederea îndeplinirii unei misiuni într-un dispozitiv unic. F.D.A. / E. pot fi: de acoperire, având misiunea de a acoperii celelalte F.D.A. / E. împotriva atacurilor prin surprindere ale aviației inamice. Aeronavele de acoperire zboară mai sus și mai în spate decât cele însoțite pe 1-2 eșaloane în dispozitiv larg și la distanțe care să asigure realizarea misiunilor aviației proprii și intervenția oportună în respingerea atacurilor.
LĂRGIMEA FORMAȚIEI distanța între aeronavele exterioare ale unei formații, măsurată între vârfurile planurilor avioanelor respective.
- silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: -ți-u-ne
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
formație, formații / formațiune, formațiunisubstantiv feminin
- 1. Alcătuire, constituire, formare, organizare, întocmire. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: alcătuire constituire formare organizare întocmire
- O materie organică supusă la un proces de formațiune. ODOBESCU, S. II 236. DLRLC
-
- 2. Strat de roci caracterizate prin anumite particularități ale constituției lor și care s-au format în anumite condiții geologice dintr-o anumită perioadă de timp. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Șisturile cristaline din Dobrogea sunt formații paleozoice. DLRLC
-
- 3. (Urmat de determinările «social-economică», «economico-socială» sau «socială») Orânduire economică istoricește determinată a societății și suprastructura corespunzătoare acesteia. DLRLC DN
- Legea concordanței obligatorii a relațiilor de producție cu caracterul forțelor de producție explică dezvoltarea formațiunilor sociale ca un proces istoric natural. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5, 44. DLRLC
- 3.1. Urmat de determinările «capitalist» sau «socialist» arată caracterul formației sociale. DLRLC
- În formația socialistă a fost lichidată pentru vecie exploatarea omului de către om. DLRLC
-
-
- 4. Mod de dispunere a militarilor pentru un anumit scop. DEX '09 DLRLC DN
- Soldații mergeau în formație de câte cinci. Batalionul era în formație de luptă. DLRLC
-
-
- Formație artistică. DLRLC
-
- 6. Componența unei echipe sportive; echipă sportivă. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
- 6.1. Modul de dispunere (în coloană sau în linie) a unui grup de sportivi. DEX '09 DEX '98
-
- 7. Cuvânt format pe terenul limbii proprii prin mijloace interne. MDN '00
- 8. Combinație de cifre, de figuri sau de poziții la unele jocuri sportive, distractive sau de noroc (șah, loto, pronosport etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00
- 9. Pregătire într-un domeniu. MDN '00
etimologie:
- formation DEX '09 DEX '98 DN
- formatio, -onis DEX '09 DEX '98 DN