10 definiții pentru foșnire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FOȘNIRE, foșniri, s. f. Acțiunea de a foșni și rezultatul ei; foșnitură, foșnit, foșnet. – V. foșni.
FOȘNIRE, foșniri, s. f. Acțiunea de a foșni și rezultatul ei; foșnitură, foșnit, foșnet. – V. foșni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de zaraza_joe
- acțiuni
foșnire sf [At: EMINESCU, P. 48 / V: ~năi~ / Pl: ~ri / E: foșni] 1 Producere a unui sunet ușor prin mișcare sau prin frecare. 2 (Ccr) Foșnet (1). 3 (Rar) Mișunare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FOȘNIRE, foșniri, s. f. Acțiunea de a foșni și rezultatul ei; foșnet. Ramurile brazilor bătrîni porneau șoapte grăbite, care creșteau într-o foșnire duioasă de valuri. SADOVEANU, O. VII 215. Deodat-aud foșnirea unei rochii, Un moale pas abia atins de scînduri... Iar mîni subțiri și reci mi-acopăr ochii. EMINESCU, O. I 119.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
foșnire f. fășăire: foșnirile de rochii EM.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
foșnăire sf vz foșnire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
foșnire s. f., g.-d. art. foșnirii; pl. foșniri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
foșnire s. f., g.-d. art. foșnirii; pl. foșniri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
foșnire s. f., g.-d. art. foșnirii; pl. foșniri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
FOȘNIRE s. v. fâșâit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FOȘNIRE s. fîșîială, fîșîire, fîșîit, fîșîitură, foșnet, foșnit, foșnitură. (~ ziarului.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
foșnire, foșnirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a foșni și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ramurile brazilor bătrîni porneau șoapte grăbite, care creșteau într-o foșnire duioasă de valuri. SADOVEANU, O. VII 215. DLRLC
- Deodat-aud foșnirea unei rochii, Un moale pas abia atins de scînduri... Iar mîni subțiri și reci mi-acopăr ochii. EMINESCU, O. I 119. DLRLC
-
etimologie:
- foșni DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.