6 definiții pentru frământat (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FRĂMÂNTAT1 s. n. Frământare. – V. frământa.
FRĂMÂNTAT1 s. n. Frământare. – V. frământa.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de zaraza_joe
- acțiuni
frământat1 sn [At: BIBLIA (1688), 1071 / Pl: ~uri / E: frământa] Frământare (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FRĂMÎNTAT1 s. n. Acțiunea de a frămînta; frămîntare. Lucrarea aceasta, frămîntatul aluatului, se face de un voinic. ȘEZ. VII 33.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
frământat s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
frământat s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
frământat s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: frământat (s.n.)
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
frământatsubstantiv neutru
- 1. Acțiunea de a frământa. DEX '98 DEX '09 DLRLCsinonime: frământare
- Lucrarea aceasta, frămîntatul aluatului, se face de un voinic. ȘEZ. VII 33. DLRLC
-
etimologie:
- frământa DEX '98 DEX '09