6 definiții pentru frământat (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FRĂMÂNTAT1 s. n. Frământare. – V. frământa.

FRĂMÂNTAT1 s. n. Frământare. – V. frământa.

frământat1 sn [At: BIBLIA (1688), 1071 / Pl: ~uri / E: frământa] Frământare (1).

FRĂMÎNTAT1 s. n. Acțiunea de a frămînta; frămîntare. Lucrarea aceasta, frămîntatul aluatului, se face de un voinic. ȘEZ. VII 33.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

frământat s. n.

frământat s. n.

frământat s. n.

Intrare: frământat (s.n.)
frământat2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frământat
  • frământatul
  • frământatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • frământat
  • frământatului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

frământatsubstantiv neutru

  • 1. Acțiunea de a frământa. DEX '98 DEX '09 DLRLC
    sinonime: frământare
    • format_quote Lucrarea aceasta, frămîntatul aluatului, se face de un voinic. ȘEZ. VII 33. DLRLC
etimologie:
  • vezi frământa DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.