FRATE, frați, s. m. 1. Persoană de sex masculin considerată în raport cu altă persoană (indiferent de sex), născută din aceiași părinți sau numai din același tată ori din aceeași mamă; frățâne. ◊ Frate bun (sau adevărat, drept sau, reg., dulce) = fiecare dintre frații născuți din același tată și din aceeași mamă în raport unii cu alții. Frați de lapte = copii care au supt la aceeași doică. Frate de mână = băiat care servește mireasa în timpul nunții. Frate de cruce = fârtat. ♦ (La pl.) Nume dat copiilor (în cazul când se află între ei și băieți) născuți din aceiași părinți sau numai din același tată ori din aceeași mamă. 2. Termen familiar, prietenesc, cu care cineva se adresează unei persoane (indiferent de sex). 3. Titlu pe care și-l dau călugării între ei. ♦ Grad în ierarhia călugărească dat unui călugăr care nu este cleric și care ajută la treburile gospodărești; călugăr care are acest grad. 4. Lăstar care se formează la subsuoara frunzelor cerealelor păioase din nodurile de la baza tulpinii. 5. (Bot.; în compusul) Fratele-priboiului = plantă erbacee din familia geraniaceelor, cu flori purpurii-violacee, care crește prin păduri sau locuri pietroase, umede și umbroase (Gerranium silvaticum). – Lat. frater, -tris.

frate sm [At: COD. VOR. 129/11 / V: (Trs; la vocativ) frateano / Pl: ~ați / E: ml frater, -tris] 1 Persoană de sex masculin considerată în raport cu altă persoană (indiferent de sex) născută din aceiași părinți sau numai din același tată ori din aceeași mamă Si: (îvp) frățâne (1). 2 (Lpl; csc) Nume dat copiilor (în cazul când se află între ei și băieți) născuți din aceiași părinți sau numai din același tată ori din aceeași mamă. 3 (Îs) ~ bun (sau adevărat, drept, primar sau, reg, dulce) Fiecare dintre frații născuți din același tată și din aceeași mamă în raport unii cu alții. 4 (Îs) ~ vitreg (sau, îvp, mașter, nu bun, nebun, de-al doilea, după sau de, despre tată sau mamă) Persoană care este rudă de sânge numai pe linie maternă sau paternă în raport cu un frate al său Si: (înv) fiastru. 5 (Îs) ~ geamăn Frate (1) născut o dată cu alt frate (sau soră). 6 (Îs) ~ați de lapte Copii care au supt la aceeași doică. 7 (Reg; îs) ~ați sufletești Copii de sex diferit care au fost botezați în aceeași apă. 8 (Îs) ~ de (înv, pre) cruce Fârtat (1). 9 (Îs) ~ de mână Băiat care servește mireasa în timpul nunții Si: (reg) cumnat de mână. 10 (Îs) ~ de mire (sau de mireasă) Flăcău însărcinat cu poftirea și cinstirea oaspeților la nunțile țărănești, cu conducerea alaiului nunții, cu anunțarea darurilor și cu rostirea orației de nuntă Si: chemător, vornic, vornicel. 11 (Pop; îs) ~le Crăciunului Anul Nou (când creștinii serbează Sfântul Vasile). 12 (Pop; îs) ~le lui Sfântu llie Numele unei sărbători celebrate la 29 iulie Si: Ilie-Pălie, Pălia. 13 (Îcs) De-a cei nouă ~ați Numele unui joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 14 (Pex) Persoană pentru care cineva are aceleași sentimente ca pentru un frate (1). 15 (Fam; la vocativ) Termen cu care cineva se adresează amical unei persoane (indiferent de sex) Si: (îvp) frăție (16), frățietate (2). 16 (Lit; fam; la vocativ) Adresare retorică utilizată de cineva pentru a semnala momentele importante ale unei povestiri (orale). 17 (Pfm) Tovarăș. 18 Persoană legată de o alta prin sentimentul de apartenență la o comunitate. 19 (Rel; mpl) Om considerat ca o creatură a aceluiași părinte, Dumnezeu. 20 (Bis; îe) A fi ~ întru Hristos A fi creștin. 21 Grad în ierarhia monahală dat unui călugăr care nu este cleric și care ajută la treburile gospodărești. 22 Călugăr care are gradul de frate (21). 23 (Fig) Om considerat ca membru al comunității umane. 24 Nume pe care și-l dau francmasonii între ei. 25 (Reg; îs) ~le Mihai Eufemism pentru lup. 26 (Ban) Coproprietar. 27 (Jur; înv) Partea indiviză (dintr-o moștenire) care se cuvine unui succesor. 28 (Mpl) Lăstar care se formează la subsuoara frunzelor cerealelor păioase din nodurile de la baza tulpinii. 29 (Mpl) Lăstar care crește pe lângă rădăcina porumbului Si: pui, (reg) copileț (1). 30 (Bot; îc) ~le-priboiului Plantă erbacee din familia geraniaceelor, cu flori purpurii-violacee, care crește prin păduri sau locuri pietroase, umede și umbroase (Geranium silvaticum). 31 (Bot; îc) ~le-și-sora, sor'-cu-~ Plantă erbacee din familia scrofulariaceelor, cu flori galbene-aurii, cu fructele capsule, care crește prin păduri (Melampyrum nemorosum). corectat(ă)

FRATE sm. 1 Cel născut din aceiași părinți sau numai din același tată ori din aceeași mamă: sîntem ~ și soră; a se iubi ca frații; proverb: ~ (cu) ~, dar brînza pe bani, cînd e vorba de negoț, de afaceri bănești, nu se ține seama de prietenie, fie-care trebue să plătească ca și un străin ¶ 2 🌿 👉 SÎNGE ¶ 3 ~ bun, ~ drept, care e născut din aceiași părinți; ~ vitreg, născut din același tată și dintr’o mamă deosebită sau din aceeași mamă și din alt tată; frați de lapte, cei ce au supt de la aceeași doică: ~ de cruce 👉 CRUCE ¶ 4 Termen cu care ne adresăm cuiva în semn de prietenie sau de dragoste frățească: ce mai zici ~ dragă, de așa ceva? ¶ 5 Persoană pentru care trebue să avem aceleași sentimente ca pentru un frate; se zice în genere despre toți oamenii, ca și cînd ar fi toți născuți din aceiași părinți: toți oamenii sînt frați; despre toți creștinii: frații noștri întru Hristos ¶ 6 Tovarăș, camarad: frați de arme, cari au făcut războiul împreună; proverb: fă-te ~ cu dracul pînă vei trece puntea ¶ 7 Titlu care se dă unora dintre călugări sau pe care și-l dau călugării între ei ¶ 8 Titlu pe care și-l dau francmasonii unul altuia ¶ 9 pl. 🚜 Vlăstari, odrasle ce cresc la rădăcina porumbului, copileți, pui ¶ 10 În legătură cu adj. pos. (meu, tău, său) se întrebuințează, la gen. -dat. sg., și forma frăține-: casele frăține-meu; i le-am dat frăține-său [lat. frater sau fratrem].

FRATE, frați, s. m. 1. Persoană de sex masculin considerată în raport cu altă persoană (indiferent de sex), născută din aceiași părinți sau din același tată ori din aceeași mamă; frățâne. ◊ Frate bun (sau adevărat, drept sau, reg., dulce) = fiecare dintre frații născuți din același tată și din aceeași mamă în raport unii cu alții. Frați de lapte = copii care au supt la aceeași doică. Frate de mână = băiat care servește mireasa în timpul nunții. Frate de cruce = fârtat. ♦ (La pl.) Nume dat copiilor (în cazul când se află între ei și băieți) născuți din aceiași părinți sau numai din același tată ori din aceeași mamă. 2. Termen familiar, prietenesc, cu care cineva se adresează unei persoane (indiferent de sex). 3. Grad în ierarhia călugărească dat unui călugăr care nu este cleric și care ajută la treburile gospodărești; călugăr care are acest grad. 4. Lăstar care se formează la subsuoara frunzelor cerealelor păioase din nodurile de la baza tulpinii. 5. (Bot.; în compusul) Fratele-priboiului = plantă erbacee din familia geraniaceelor, cu flori purpurii-violacee, care crește prin păduri sau locuri pietroase, umede și umbroase (Gerranium silvaticum). – Din lat. frater, -tris.

FRATE, frați, s. m. 1. Persoană de sex masculin considerată în raport cu altă persoană (indiferent de sex) născută din aceiași părinți sau numai din același tată ori din aceeași mamă. Tu-mi ești frate dintr-o mamă, Mă iubești! COȘBUC, P. I 135. Toți s-au mirat de frumseța și istețimea acelor doi frați. RETEGANUL, P. II 36. Frate, frate, dar brînza-i pe bani, se spune atunci cînd interesele materiale sînt mai presus de sentimente. ◊ Frate bun (adevărat, drept sau, regional, dulce) = frate născut din același tată și aceeași mamă. Frate vitreg = frate numai după tată sau numai după mamă. Frate geamăn = frate născut o dată cu alt frate sau cu o soră. Frați de lapte = copii care au supt la aceeași doică. Frate de mînă = băiat care servește mireasa în timpul nunții. Vă poftim deseară la nunta vecinului Stan. M-a pus frate de mînă. STANCU, D. 72. Frați de cruce v. cruce. ◊ (Urmat de un adjectiv posesiv, în forma nearticulată frate) Mă, băiete, ascultă... să nu uiți să-i spui lui frate-tău că-l aștept negreșit. CARAGIALE, P. 62. Eu sînt Buzescu Preda, iar cel mîndru voinic Cu pletele-aurite e frate-meu cel mic. BOLINTINEANU, O. 52. ♦ (La pl.) Nume dat copiilor (în cazul cînd se află între ei și băieți) născuți din aceiași părinți sau numai din același tată ori aceeași mamă. Nu se află-adevărat Frați să se fi cununat. ALECSANDRI, P. P. 27. 2. Termen familiar, prietenesc, cu care te adresezi unei persoane (indiferent de sex). Noroc, fraților! La mulți ani! PAS, Z. I 105. Cu grai neliniștit zise fie-sei: Bine, frate dragă, toți te-au sărutat? ISPIRESCU, L. 377. Frate! știi c-avem două fete mari? ALECSANDRI, T. I 131. ◊ Fig. Vin la tine, frate codru, După sfat și mîngîieri. TOMA, C. V. 50. ◊ (Întrebuințat în cursul unei povestiri sau conversații, fără a se adresa unei anumite persoane și servind pentru a atrage atenția asupra celor spuse) Și se puseră, frate, pe ospăț, aduseră carne și vin. RETEGANUL, P. V 33. Îmbla, frate, mîndrul soare, Îmbla, frate, să se-nsoare. ALECSANDRI, P. P. 27. ♦ Tovarăș, prieten. Eu ți-s frate, tu mi-ești frate, În noi doi un suflet bate! ALECSANDRI, P. A. 105. Frați sînt aceia ce vor a-și împărtăși suferințele unii cu alții. BĂLCESCU, O. I 348. 3. Grad în ierarhia călugărească, persoană care se retrage la mănăstire, pregătindu-se să devină monah. S-a făcut frate la schitul de la Durău. VLAHUȚĂ, O. A. III 62. Cum te mai simți, frate Paisie? îl întrebă unul din monahi. NEGRUZZI, S. I 160. 4. Fiecare din ramificațiile care se formează la subsuoara frunzelor unor plante din nodurile de la baza tulpinii.

FRATE ~ți m. 1) Persoană de sex masculin luată în raport cu altă persoană născută din părinți comuni. ◊ ~ bun (drept, adevărat) fiecare dintre copiii de sex masculin luat în raport cu altă persoană născută din părinți comuni. ~ vitreg frate numai după tată sau numai după mamă. ~ geamăn frate născut o dată cu alt frate sau cu o soră. ~ți de lapte copii născuți de mame diferite, dar alăptați de aceeași femeie. ~ de cruce prieten nedespărțit al cuiva (legat prin jurământ și prin amestecul simbolic al sângelui). 2) fig. Fiecare dintre persoanele (sau colectivitățile) legate prin activitate și viață dusă în comun, luate în raport una cu alta. 3) înv. Călugăr însărcinat cu treburi gospodărești. 4) (la unele plante) Lăstar crescut la subsuoara unei frunze. /<lat. frater

frate m. 1. cel născut din acelaș tată și din aceeași mamă, sau dela unul dintr’înșii; 2. cel unit cu altul prin legături de amicie, de interes: toți oamenii sunt frați; frate de cruce, tovarăș pe viață și pe moarte, înfrățit prin amestecul simbolic al sângelui (v. frăție): cât trăia, frați de cruce se prindea POP.; 3. nume dat călugărilor cari nu sunt preoți; 4. titlu adaos la numele unor ordine religioase: frații predicatori; 5. fig. vlăstar la rădăcina copacului: când rădăcina porumbului odrăslește, se zice că scoate frați sau surori. [Lat. FRATER; pentru sensul 5, v. copil].

fráte m. (lat. frater, vgr. phratér și phrátor, scr. bhrâthar, engl. brother, germ. bruder, vsl. bratrŭ, bratŭ [V. barat]; it. frá[te], pv. sp. pg. fraire, fr. frère, ncat. frare). Cel născut din acelașĭ tată și aceĭașĭ mamă saŭ numaĭ dintr’unu din doĭ, și atuncĭ e frate vitreg. Cel unit cu altu pin amiciție orĭ interes: toțĭ oameniĭ îs frațĭ. Călugăr care nu e încă preut. Titlu adăugat unor ordine religioase: frațiĭ predicatorĭ. Frațĭ de cruce, amicĭ intimĭ. (În vechime frațiĭ de cruce se făceaŭ după ce-șĭ făceaŭ la mînă, o tăĭetură în formă de cruce, picuraŭ puțin sînge într’un pahar de apă și pe urmă beaŭ). Frate de mînă (Munt. vest). cavaler de onoare la nunțile țărăneștĭ. Prov. Frate, frate, dar brînza pe banĭ, în ce privește frăția, ți-s frate, dar brînza nu țĭ-o daŭ de cît pe banĭ, adică: „în afacerĭ nu există frăție!”.

frateano sm vz frate

❍FRĂTIC, FRĂTILUC Maram. sm. dim. FRATE.

FRĂȚINE- 👉 FRATE.

FRĂȚIOR sm. 1 dim. FRATE ¶ 2 Termen cu care ne adresăm cuiva în semn de prietenie sau de dragoste frățească: Ia spune-mi, măi frățioare, ursul ce lucru-ți șopti? PANN. ¶ 3 🌿 CIORMOIAG.

FRĂȚIȘOR sm. dim. FRATE.

Arvali (Frații) pl. la Roma, colegiu de 12 preoți ai zeiței Ceres.

Montgolfier (Frații) m. papetieri francezi, inventară în 1783 aerostatele.

Moravi (Frații) m. pl. sectă religioasă derivând din secta Husiților și numită astfel după Moravia, locul unde s’au așezat în sec. XVII.

Tunusli (Frații) m. pi. editorii unei Istorii a Valahiei (Viena, 1806), traducere grecească după o scriere istorică a lui Mih. Cantacuzino.

frate² s. m., art. fratele; pl. frați

+frate¹ interj.

frate s. m., pl. frați

frate s. m., pl. frați

!frate-meu/-tău/-său (fam.) s. m. + adj. pr., g.-d. art. lui frate-meu/-tău/-său

+frate-miu/-tu/-su (fam., pop.) s. m. + adj. pr., g.-d. art. lui frate-miu/-tu/-su

*frate-meu (-tău, -său) (fam.) s. m. + adj. pr., g.-d. lui frate-meu (-tău, -său)

FRATE s. 1. (pop.) frăține, (înv.) brat. (Era ~ bun cu el.) 2. frate de cruce = (pop.) fârtat.

FRATE s. v. copil.

frate s. v. COPIL.

FRATE s. 1. (pop.) frăține, (înv.) brat. (Era ~ bun cu el.) 2. frate de cruce = (pop.) fîrtat.

FRAȚII s. pl. art. v. gemenii.

frații s. pl. art. v. GEMENII.

frate (frați), s. m. – Persoană de sex masculin considerată în raport cu altă persoană născută din aceiași părinți (sau numai din unul). – Mr. frate, megl. frati, istr. frǫte. Lat. frātĕr, frātrem (Pușcariu 644; Candrea-Dens., 635; REW 3485; DAR), cf. alb. frat, it. fra(te), prov. fraire, fr. frère. Cuvînt comun (cf. ALR, I, 159). Cf. frăține, fîrtat. Pentru folosirea în doc. vechi, cf. Docan, Arhiva, XI, 422-44. Der. frățesc, adj. (de frate, fratern; călugăresc); frățește, adv. (în mod fratern); frăție, s. f. (fraternitate; înrudire între frați; iubire frățească); frățime, s. f. (breaslă, confrăție); frățior, s. m. (dim. al lui frate; plantă, ciormoiag, Melampyrum cristatum); frătuț, s. m. (poreclă dată romînilor din Banat); înfrăți, vb. (a se uni în calitate de frați spirituali; a se asocia, a se uni, a fraterniza; a da lăstari plantele). Der. neol. fratern, adj., din lat. fraternus; fraternitate, s. f., din fr. fraternité; fraterniza, vb., din fr. fraterniser; confrate, s. m. pe baza modelului fr. confrère.

RUDENIE DE SÎNGE ÎN LINIE COLATERALĂ. Subst. Frate, frățior (dim.), frățică (fam.), frățîne (pop.); frate bun, frate adevărat, frate drept, frate dulce (reg.); frate-de-suflet, frate vitreg, frați după tată, frați după mamă; frați gemeni, gemeni; frăție, frățietate (înv.). Soră, surioară (dim.); soră bună, soră dulce (reg.); soră vitregă, soră de tată, soră de mamă, soră de scoarță; surori gemene, gemene. Mezin, prîslea, zăpîrstea (reg.). Unchi, unchișor (dim.), unchiaș (reg.), uică (reg.); unchi adevărat, unchi mare; unchi mic. Mătușă, mătușică (dim.), tușă (pop. și fam.), tușică (pop. și fam.), tanti, uină (reg.). Văr, verișor (dim.), veric (dim., pop. și fam.), verican (pop. și fam.); văr primar, văr bun, văr dulce (reg.); văr de-al doilea. Vară, verișoară (dim.), verișorică (dim., fam., rar), vericea (reg.), verișcană (pop. și fam.); vară primară, vară bună, vară dulce (reg.); Vară de-a doua. Adj. Frățesc; consangvin, consîngean. Adv. Frățește. V. rudenie, termeni de politețe și respect între rude.

frate, frați s. m. 1. Persoană de sex masculin considerat în raport cu altă persoană (indiferent de sex) născută din aceiași părinți sau din același tată ori aceeași mamă; frățâne. ◊ Frate bun (sau adevărat, drept, de sânge, reg. dulce, primar) = fiecare dintre frații născuți din același tată și aceeași mamă în raport unii cu alții. ◊ Frate de cruce = fârtat, prieten nedespărțit al cuiva. ◊ Frate întru Hristos = creștin, oricine face parte din religia creștină. ◊ Frați sufletești = copii de sex diferit botezați în aceeași apă, care de obicei nu se căsătoresc între ei. ◊ Fratele Crăciunului = Sfântul Vasile sau Anul nou. ◊ Frații apostolici = sectă creștină întemeiată la Parma în anul 1200 de țăranul italian Gerardo Segarelli și existentă până în sec. 14, care predica renunțarea la orice avere și întoarcerea la modul de viață al primilor creștini. ◊ Frații Domnului (sau ai lui Iisus) = termen prin care sunt numiți ca „frați”, deși nu sunt frați de sânge, verii lui Iisus: Iacov, Iosie, Simon și Iuda (nu Iscariotul). 2. Termen familiar mai prietenesc cu care cineva se adresează altei persoane (indiferent de sex). 3. Grad sau treaptă în care se află un creștin, care nu este cleric, înainte de călugărire. ♦ Formulă de adresare între clerici, călugări și credincioși. – Din lat. frater, -tris.

FRAȚII MORAVI, membri ai unei comunități protestante (Biserica moravă), avându-și originea în „Unitatea fraților husiți”, grupare apărută în cadrul reformei lui Jan Hus, din sec. 15, în Boemia și Moravia. S-au desprins din ramura taboriților, secta răspândindu-se în Europa, Indiile de Vest, America Latină, Africa, India, Tibet și S.U.A. Definitorii pentru f.m. sunt considerarea Sfintei Scripturi ca bază a învățăturii și unic îndreptar al vieții creștine, viața în comun și forma simplificată a liturghiei.

Brother Jonathan (engl. „Fratele Jonathan”). – Cînd Washington, în timpul războiului pentru independență, rămăsese fără muniții, a convocat un consiliu al ofițerilor. Cum nimeni n-a putut să-i ofere o soluție practică, generalul s-a adresat lui Jonathan Trumbull, guvernatorul statului Connecticut, care l-a ajutat să iasă din impas. De atunci, „to consult brother Jonathan” (a consulta pe fratele lonathan) a devenit o populară expresie americană, iar „Brother Jonathan” – supranume pentru Statele Unite, cum e „John Bull” pentru Anglia sau „Mariana” pentru Franța. IST.

Frați siamezi – Această expresie se aplică astăzi unui cuplu de prieteni inseparabili, sau unei perechi de artiști care apar veșnic împreună, sau unor coautori care semnează totdeauna în doi ș.a.m.d. Expresia vine de la gemenii care se nasc lipiți. Li se spune „siamezi” fiindcă în anul 1811 s-au născut asemenea gemeni la Mekong (astăzi Tailanda). Din părinți chinezi, ei se numeau Ciang și Eng, și aveau piepturile lipite. Plimbați prin numeroase țări, ca o curiozitate a vremii, au strîns o avere însemnată. S-au căsătorit cu două surori, au avut copii și au murit la trei ore unul de celălalt, în ziua de 17 ianuarie 1874, în etate de 63 de ani. Dar din toată moștenirea lăsată, n-a rămas decît… expresia, încetățenită în toate limbile: „frați siamezi”.

Tre fratelli, tre coltelli (it. „Trei frați, trei cuțite”) – proverb rimat care pretinde, după o veche povestire italiană, că vrajba între frați este cea mai ascuțită. Ceea ce confirmă, atît zicala franceză tot rimată: Courroux de frères, courroux d’enfer (Minia fratelui, mînia iadului), cât și vorba noastră aproape rimată: Unde sînt nouă frați, coada să nu-ți bagi. FOL.

frate de mână expr. (intl.) persoană din aceeași gașcă; persoană profitoare pe același tip de infracțiune.

frații Petreuș expr. pui de găină congelați, foarte mici, vânduți doi câte doi în aceeași pungă (în timpul dictaturii ceaușiste).