FRIGE-LINTE s. m. (Familiar) Nume care se dă în batjocură unui om zgîrcit; avar. Trebuie să fie cineva un frige-linte... pentru ca să facă gură pentru un strugur. ALECSANDRI, T. 279.

frige-linte m. Mold. mare sgârcit (AL.).

LINTE sf. 1 🌿 Plantă leguminoasă, cu foile în formă de pană, cu floare albăstruie, al cărei fruct e o păstaie cu două semințe (Lens esculenta) (🖼 2911) ¶ 2 🌿 Bobul acestei plante, comestibil, care constituie un aliment aproape tot așa de hrănitor ca și carnea ¶ 3 FRIGE-~ 👉 FRIGE-LINTE ¶ 4 🌿 ~-BROȘTEASCĂ, ~-DE-BALTĂ, ~-A-BĂLȚILOR ~-SĂLBATICĂ = LINTIȚĂ 1 ¶ 5 🌿 ~A-PRATULUI, ~-DE-PRATURI, plantă leguminoasă, cu frunzele terminate printr’un cilindru ramificat, cu flori galbene, numite și „măzăriche” (Lathyrus pratensis) (🖼 2912) ¶ 6 🌿 NEAGRĂ – ORĂSTICĂ 1 ¶ 7 LINȚI pl. (‼ și sg. ~) 🐕 Boală a porcilor, numită și „spurcăciune” sau „măzăriche”, caracterizată prin niște boabe albicioase de mărimea seminței de cînepă care se formează în carnea lor; trichină: din sită sau ciur, de se dă mîncare... la mascuri... fac linți (VOR.); să nu dai cu mătura în capul porcului, că face linte (PĂC.) [lat. lentem].

frige-cîne și frige-línte m., pl. tot așa. Fam. Mare avar.

!frige-linte (pop., fam.) s. m. și f., g.-d. art. lui frige-linte; pl. frige-linte

!frige-linte (pop., fam.) s. m. și f., g.-d. lui frige-linte; pl. frige-linte

frige-linte s. m. invar.

frige-linte invar.

FRIGE-LINTE s., adj. v. avar, calic, zgârcit.

frige-linte s., adj. v. AVAR. CALIC. ZGÎRCIT.