FRONDĂ, fronde, s. f. Nume dat revoltelor din Franța, la mijlocul sec. XVII, ca urmare a politicii de întărire a absolutismului regal și a fiscalității excesive. ♦ Fig. Opoziție neprincipială, răzvrătire cu caracter de persiflare pornită din motive personale. – Din fr. fronde.

frondă¹ sf [At: DA ms / Pl: ~de / E: fr fronde] 1 (Ist) Mișcare social-politică din Franța, la mijlocul sec. XVII, îndreptată împotriva absolutismului regal. 2 (Fig) Revoltă a unui grup social contra autorităților. 3 (Fig) Opoziție.

frondă² sf [At: DN³ / Pl: ~de / E: fr fronde] (Bot) 1 Organ vegetal de forma unei frunze. 2 Frunză aeriană a ferigilor, care poartă sporangele.

FRONDĂ, fronde, s. f. Mișcare social-politică din Franța, la mijlocul sec. XVII, îndreptată împotriva absolutismului regal. ♦ Fig. Opoziție neprincipială, răzvrătire cu caracter de persiflare pornită din motive personale. – Din fr. fronde.

FRONDĂ, fronde, s. f. 1. Mișcare de revoltă a nobililor francezi din secolul al XVII-lea împotriva absolutismului regal. 2. Fig. Opoziție neprincipială, cu caracter de persiflare, pornită din motive personale.

FRONDĂ s.f. 1. Mișcare de revoltă a nobilimii franceze din sec. XVII împotriva puterii regale despotice. 2. (Fig.) Răzvrătire, opunere neprincipială persiflantă, cauzată mai ales de interese personale. 3. Organ vegetal de forma unei frunze. ♦ Frunză aeriană a ferigilor, care poartă sporangele. [< fr. fronde].

FRONDĂ s. f. 1. mișcare de revoltă a nobilimii franceze din sec. XVII împotriva puterii regale despotice. 2. (fig.) opoziție neprincipială, răzvrătire cu caracter persiflant, pornită din motive personale. 3. organ vegetal de forma unei frunze. ◊ frunză aeriană a ferigilor care poartă sporangele. 4. (med.) bandaj de pânză destinat a fixa pansamentele bărbiei sau nasului. (< fr. fronde)

FRONDĂ ~e f. 1) (în Franța din sec. XVII) Mișcare social-politică îndreptată contra absolutismului. 2) fig. Exprimare a nemulțumirii față de cineva sau de ceva, bazată pe motive personale. /<fr. fronde

frondă s. f., g.-d. art. frondei; pl. fronde

frondă s. f., g.-d. art. frondei; pl. fronde

frondă s. f., g.-d. art. frondei; pl. fronde

FRONDA, nume dat revoltelor din Franța dintre 1648 și 1653, în timpul minoratului regelui Ludovic XIV, izbucnite ca urmare a politicii de întărire a absolutismului și a fiscalității excesive practicate de cardinalul Mazarin. A avut două faze: F. parlamentară (1648-1649) și F. prinților (1650-1653).

FRONDĂ s. v. răzvrătire.