frunziș sn [At: NEGRUZZI, S. I, 96 / Pl: ~uri / E: frunză + -iș] 1 Mulțime de frunze Si: frunzăret (1), (nob) frunzărie (1), (rar) frunzărime (1), (rar) frunzătură (1), frunzet (1). 2 Frunzele unuia sau ale mai multor copaci Si: frunzăret (2), (nob) frunzărie (2), (rar) frunzărime (2), (rar) frunzătură (2), frunzet (2).

FRUNZIȘ (pl. -ișe și -ișuri) sn. col. FRUNZĂ Frunzele unui copac: nu vedeam decît trunchiurile și ~ul copacilor GN.; păsările au adormit și nu s’au mai mișcat în ~ul lor DLVR..

FRUNZIȘ, frunzișuri, s. n. Mulțime de frunze, frunzele unuia sau ale mai multor copaci. Am deschis fereastra, – și dintr-o dată, în tăcerea ce mă împresura, pătrunse înfiorarea tuturor frunzișurilor din împrejurimi. SADOVEANU, O. II 400. Frunzișul lor puternic, cu clipiri de poleială verde-închisă, se clătina domol în aerul limpede și larg, sub adierile ușoare și nevăzute ale unui vînt de răsărit. HOGAȘ, M. N. 150.

FRUNZIȘ ~uri n. 1) Totalitate a frunzelor unei plante. 2) Mulțime de frunze. /frunză + suf. ~iș

frunziș n. grămadă de frunze.

frunzíș n., pl. urĭ. Loc unde frunzele-s dese în pădure orĭ într’un arbore. – La Isp. și frunzét, pl. urĭ.

frunziș s. n., pl. frunzișuri

frunziș s. n., pl. frunzișuri

frunziș s. n., pl. frunzișuri

frunziș, pl. frunzișuri

FRUNZIȘ s. frunzet, (înv.) frunzărime.

FRUNZIȘ s. frunzet, (înv.) frunzărime.