opțiuni
  • info

14 definiții pentru frustra

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FRUSTRA, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi; p. ext. a înșela. – Din fr. frustrer, lat. frustrari.

FRUSTRA, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi; p. ext. a înșela. – Din fr. frustrer, lat. frustrari.

frustra vt [At: DA / Pzi: ~rez / E: fr frustrer, lat frustrare] 1 A lipsi pe cineva de un drept al său Si: a păgubi. 2 A priva pe cineva de o satisfacție (sexuală). 3 (Pex) A înșela. 4 (Pex) A dezamăgi.

*FRUSTRA (-rez) vb. tr. 1 A lipsi pe cineva de un lucru care i s’ar cuveni de drept 2 A înșela [fr.].

FRUSTRA, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept.

FRUSTRA vb. I. tr. A lipsi, a priva pe cineva de un bun, de un drept; a înșela. [< fr. frustrer, lat. frustrari].

FRUSTRA vb. tr. a lipsi, a priva pe cineva de un bun, de un drept; a păgubi; (p. ext.) a înșela. (< fr. frustrer, lat. frustrari)

A FRUSTRA ~ez tranz. livr. (persoane) A lipsi de un drept sau de un bun legitim. /<fr. frustrer, lat. frustrari

frustrà v. 1. a priva pe cineva de un ce datorit: a frustra pe moștenitori, pe creditori; 2. a înșela.

frustréz v. tr. (lat. frustrari, din *frudtrari, d. frus, frudis, îld. fraus, fraudă). Privez de dreptul luĭ: a-țĭ frustra creditoriĭ, contrabandiștiĭ frustrează statu. V. delapidez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

frustra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. frustrez, 3 frustrează; conj. prez. 1 sg. să frustrez, 3 să frustreze

frustra (a ~) vb., ind. prez. 3 frustrează

frustra vb., ind. prez. 1 sg. frustrez, 3 sg. și pl. frustrează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FRUSTRA vb. v. lipsi.

frustra vb. v. LIPSI.

Intrare: frustra
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • frustra
  • frustrare
  • frustrat
  • frustratu‑
  • frustrând
  • frustrându‑
 singular plural
  • frustrează
  • frustrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • frustrez
 (să)
  • frustrez
  • frustram
  • frustrai
  • frustrasem
a II-a (tu)
  • frustrezi
 (să)
  • frustrezi
  • frustrai
  • frustrași
  • frustraseși
a III-a (el, ea)
  • frustrează
 (să)
  • frustreze
  • frustra
  • frustră
  • frustrase
plural I (noi)
  • frustrăm
 (să)
  • frustrăm
  • frustram
  • frustrarăm
  • frustraserăm
  • frustrasem
a II-a (voi)
  • frustrați
 (să)
  • frustrați
  • frustrați
  • frustrarăți
  • frustraserăți
  • frustraseți
a III-a (ei, ele)
  • frustrează
 (să)
  • frustreze
  • frustrau
  • frustrară
  • frustraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

frustra, frustrezverb

  • 1. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: lipsi păgubi
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.