7 definiții pentru frâuleț
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FRÂULEȚ, frâulețe, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui frâu. [Pr.: frâ-u-] – Frâu + suf. -uleț.
FRÂULEȚ, frâulețe, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui frâu. [Pr.: frâ-u-] – Frâu + suf. -uleț.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de zaraza_joe
- acțiuni
frâuleț sn [At: PĂSCULESCU, L. P. 57 / P: frâ-u- / Pl: ~e / E: frâu + -uleț] 1-2 (Șhp) Frâu (1) (mic) Si: frâușor (1-2), frâuț (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FRÎULEȚ (pl. -țe) sn. dim. FRÎU.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
FRÎULEȚ, frîulețe, s. n. (Popular) Diminutiv al lui frîu. Frîuleț cu ciucuraș. PĂSCULESCU, L. P. 57. Frîulețul lui, Doi bălăurei De coade-nnodați. ȘEZ. I 113.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
frâuleț (desp. frâ-u-) s. n., pl. frâulețe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
frâuleț (frâ-u-) s. n., pl. frâulețe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
frâuleț s. n. (sil. frâu-), pl. frâulețe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: frâ-u-leț
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
frâuleț, frâulețesubstantiv neutru
- 1. Diminutiv al lui frâu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Frîuleț cu ciucuraș. PĂSCULESCU, L. P. 57. DLRLC
- Frîulețul lui, Doi bălăurei De coade-nnodați. ȘEZ. I 113. DLRLC
-
etimologie:
- Frâu + -uleț. DEX '98 DEX '09