opțiuni
  • info

8 definiții pentru fugarnic

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FUGARNIC, -Ă, fugarnici, -ce, adj. (Rar) Fugitiv, nestatornic. ♦ (Substantivat) Animal (în special cal) care fuge, care este silit să fugă. – Fugar + suf. -nic.

FUGARNIC, -Ă, fugarnici, -ce, adj. (Rar) Fugitiv, nestatornic. ♦ (Substantivat) Animal (în special cal) care fuge, care este silit să fugă. – Fugar + suf. -nic.

fugarnic, ~ă [At: COȘBUC, AE. 137/30 / Pl: ~ici, ~ice / E: fugar + -nic] 1 a (Rar) Fugitiv (1). 2 a Nestatornic. 3-4 smf (Animal, în special cal) care fuge repede (fiind silit). 5-6 smf, a (Îvp) Fugar (3-4). 7-8 smf, a Venetic.

FUGARNIC adj. și sm. Fugar: în sufletul ei de ~ă, încolțește un simțămînt stăruitor de milă GRL..

FUGARNIC, -Ă, fugarnici, -e, adj. Fugitiv, nestatornic. Desfacerea de trecut, ieșirea într-un veac nou al lumii. Toate acestea clipeau în Cocor ca lumini fugarnice și învălmășite. SADOVEANU, M. C. 211. ♦ (Substantivat) Animal (în special cal) care fuge, care este silit să fugă. [Căprioara] privește și în sufletul ei de fugarnică încolțește un simțămînt stăruitor de milă! GÎRLEANU, L. 25. Voinicul dă pinten, Fugarnicul sprinten Pornește, săgeată. IOSIF, P. 81.

FUGARNIC ~că (~ci, ~ce) și substantival rar (mai ales despre cai) Care este destinat pentru fugă. /fugar + suf. ~nic

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fugarnic (rar) adj. m., pl. fugarnici; f. fugarnică, pl. fugarnice

fugarnic (rar) adj. m., pl. fugarnici; f. fugarnică, pl. fugarnice

fugarnic adj. m., pl. fugarnici; f. sg. fugarnică, pl. fugarnice

Intrare: fugarnic
fugarnic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fugarnic
  • fugarnicul
  • fugarnicu‑
  • fugarnică
  • fugarnica
plural
  • fugarnici
  • fugarnicii
  • fugarnice
  • fugarnicele
genitiv-dativ singular
  • fugarnic
  • fugarnicului
  • fugarnice
  • fugarnicei
plural
  • fugarnici
  • fugarnicilor
  • fugarnice
  • fugarnicelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fugarnic, fugarnicăadjectiv

  • 1. rar Fugitiv, nestatornic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: fugitiv nestatornic
    • format_quote Desfacerea de trecut, ieșirea într-un veac nou al lumii. Toate acestea clipeau în Cocor ca lumini fugarnice și învălmășite. SADOVEANU, M. C. 211. DLRLC
    • 1.1. (și) substantivat Animal (în special cal) care fuge, care este silit să fugă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote [Căprioara] privește și în sufletul ei de fugarnică încolțește un simțămînt stăruitor de milă! GÎRLEANU, L. 25. DLRLC
      • format_quote Voinicul dă pinten, Fugarnicul sprinten Pornește, săgeată. IOSIF, P. 81. DLRLC
etimologie:
  • Fugar + -nic. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.