opțiuni
  • info

13 definiții pentru fugări

din care

Explicative DEX

FUGĂRI, fugăresc, vb. IV. Tranz. A urmări pe cineva fugind în urma lui, a pune pe fugă1; a goni, a alerga. ♦ Refl. recipr. (Despre două sau mai multe ființe) A fugi unul după altul. – Fugă1 + suf. -ări.

FUGĂRI, fugăresc, vb. IV. Tranz. A urmări pe cineva fugind în urma lui, a pune pe fugă1; a goni, a alerga. ♦ Refl. recipr. (Despre două sau mai multe ființe) A fugi unul după altul. – Fugă1 + suf. -ări.

fugări [At: SBIERA, P. 27 / Pzi: ~resc / E: fugă1 + -ări] 1 vt A pune pe fugă pe cineva Si: a alerga (3), a alunga (1), a goni. 2 vt A urmări pe cineva fugind în urma lui. 3 vrr (D. două sau mai multe ființe) A fugi unul după altul.

FUGĂRI (-ăresc) vb. tr. A pune pe fugă, pe goană, a urmări gonind: pînă să-i ucigă Românii ce-i fugăreau, se ucideau ei între dînșii ISP. [fugi].

FUGĂRI, fugăresc, vb. IV. Tranz. A urmări pe cineva fugind în urma lui, a pune pe fugă. Îl fugărea o ceată de băiețandri zdrențăroși. DUMITRIU, N. 112. Se iau droaie după el și-l fugăresc. SEVASTOS, N. 238. Și de-or afla undeva iapa babei ascunsă... s-o fugărească cătră mal. SBIERA, P. 61. ◊ Refl. (Rar) Ni-i rînduit să ne fugărim după... copilă. SADOVEANU, O. VII 31. ◊ Refl. reciproc. (Poetic) Fulgii se fugăreau nebunește de-a curmezișul văzduhului. DUMITRIU, V. L. 92.

A FUGĂRI ~esc tranz. (ființe) 1) A face să fugă, alergând din urmă; a pune pe fugă urmărind; a goni. 2) (ființe) A forța să plece (în altă parte); a da afară; a alunga; a goni; a izgoni. /fugă + suf. ~ări

A SE FUGĂRI mă ~esc intranz. A se urmări în joacă; a fugi unul după altul. /fugă + suf. ~ări

fugărì v. a pune pe fugă.

fugărésc v. tr. (d. fugar. Urmăresc fugind: cavaleria l-a fugărit pe dușman. V. refl. Olt. Mă refugiez: izbește cu bîta într’o căpățînă de cal, unde se fugărise moroĭu (Șez. 1922, 54).

Ortografice DOOM

fugări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fugăresc, 3 sg. fugărește, imperf. 1 fugăream; conj. prez. 1 sg. să fugăresc, 3 să fugărească

fugări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fugăresc, imperf. 3 sg. fugărea; conj. prez. 3 să fugărească

fugări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fugăresc, imperf. 3 sg. fugărea; conj. prez. 3 sg. și pl. fugărească

Sinonime

FUGĂRI vb. 1. a alerga, a goni. (Îl ~ prin toată curtea.) 2. a hăitui, a urmări, (rar) a prigoni, (înv. și reg.) a pripi, (prin Transilv.) a păfuga, a poteri. (A ~ armata dușmană până la Vaslui.)

FUGĂRI vb. 1. a alerga, a goni. (Îl ~ prin toată curtea.) 2. a hăitui, a urmări, (rar) a prigoni, (înv. și reg.) a pripi, (prin Transilv.) a păfuga, a poteri. (L-a ~ pînă la Vaslui.)

Intrare: fugări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fugări
  • fugărire
  • fugărit
  • fugăritu‑
  • fugărind
  • fugărindu‑
 singular plural
  • fugărește
  • fugăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fugăresc
 (să)
  • fugăresc
  • fugăream
  • fugării
  • fugărisem
a II-a (tu)
  • fugărești
 (să)
  • fugărești
  • fugăreai
  • fugăriși
  • fugăriseși
a III-a (el, ea)
  • fugărește
 (să)
  • fugărească
  • fugărea
  • fugări
  • fugărise
plural I (noi)
  • fugărim
 (să)
  • fugărim
  • fugăream
  • fugărirăm
  • fugăriserăm
  • fugărisem
a II-a (voi)
  • fugăriți
 (să)
  • fugăriți
  • fugăreați
  • fugărirăți
  • fugăriserăți
  • fugăriseți
a III-a (ei, ele)
  • fugăresc
 (să)
  • fugărească
  • fugăreau
  • fugăriră
  • fugăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fugări, fugărescverb

  • 1. A urmări pe cineva fugind în urma lui, a pune pe fugă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: alerga goni
    • format_quote Îl fugărea o ceată de băiețandri zdrențăroși. DUMITRIU, N. 112. DLRLC
    • format_quote Se iau droaie după el și-l fugăresc. SEVASTOS, N. 238. DLRLC
    • format_quote Și de-or afla undeva iapa babei ascunsă... s-o fugărească cătră mal. SBIERA, P. 61. DLRLC
    • format_quote reflexiv rar Ni-i rînduit să ne fugărim după... copilă. SADOVEANU, O. VII 31. DLRLC
    • 1.1. reflexiv reciproc (Despre două sau mai multe ființe) A fugi unul după altul. DEX '09 DEX '98
      sinonime: fugi
      • format_quote poetic Fulgii se fugăreau nebunește de-a curmezișul văzduhului. DUMITRIU, V. L. 92. DLRLC
etimologie:
  • Fugă + -ări. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „fugări” (2 clipuri)