8 definiții pentru fugărire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FUGĂRIRE, fugăriri, s. f. Acțiunea de a (se) fugări și rezultatul ei. – V. fugări.
FUGĂRIRE, fugăriri, s. f. Acțiunea de a (se) fugări și rezultatul ei. – V. fugări.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de zaraza_joe
- acțiuni
fugărire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: fugări] 1 Punere pe fugă a cuiva Si: alungare (1), fugărit1 (1). 2 Urmărire a cuiva fugind în urma lui Si: fugărit1 (2) . 3 (D. două sau mai multe ființe) Fugă (8) unul după altul Si: fugărit1 (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FUGĂRIRE, fugăriri, s. f. Acțiunea de a fugări. Fugărirea inamicului.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
fugărire s. f., g.-d. art. fugăririi; pl. fugăriri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fugărire s. f., g.-d. art. fugăririi; pl. fugăriri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fugărire s. f., g.-d. art. fugăririi; pl. fugăriri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
FUGĂRIRE s. hăituială, hăituire, urmărire. (~ cuiva pentru a-l prinde.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FUGĂRIRE s. hăituială, hăituire, urmărire. (~ cuiva pentru a-l prinde.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
fugărire, fugăririsubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) fugări și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Fugărirea inamicului. DLRLC
-
etimologie:
- fugări DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.