9 definiții pentru fulgerătură
Explicative DEX
FULGERĂTURĂ, fulgerături, s. f. (Rar) Faptul de a fulgera; fulger, fulgerare. – Fulgera + suf. -ătură.
FULGERĂTURĂ, fulgerături, s. f. (Rar) Faptul de a fulgera; fulger, fulgerare. – Fulgera + suf. -ătură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de zaraza_joe
- acțiuni
fulgerătură sf [At: COȘBUC, F. 113 / Pl: ~ri / E: fulger + -ătură] (Rar) 1-2 Fulgerare (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FULGERĂTURĂ (pl. -turi) sf. 1 🩺 pop. Boală năprasnică care lovește pe om din senin, fără cauză aparentă (mai adesea „epilepsia”, alte-ori „junghiul”, durerea de cap, etc.): lovea pe om fulgerătura cînd se uita asupră-i ISP. ¶ 3 🐑 O boală a oilor [fulgera].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
FULGERĂTURĂ, fulgerături, s. f. (Rar) Faptul de a fulgera; fulger, fulgerare. Ochii Frusinicăi își întunecară deodată privirile, ca o noapte între două fulgerături. MIHALE, O. 44. ◊ Fig. Simți privirile celorlalți pînă-n adîncul inimii, ca pe o fulgerătură de cuțit. V. ROM. decembrie 1951, 219.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fulgerătură f. 1. efectul fulgerării; 2. junghiu trecător: când se uita la om dihania, îl lovia fulgerătura ISP.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fulgerătúră f., pl. ĭ. Efectu fulgeruluĭ. Boală care te lovește ca fulgeru, cum e epilepsia.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
fulgerătură s. f., g.-d. art. fulgerăturii; pl. fulgerături
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fulgerătură s. f., g.-d. art. fulgerăturii; pl. fulgerături
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fulgerătură s. f., g.-d. art. fulgerăturii; pl. fulgerături
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
fulgerătură, fulgerăturisubstantiv feminin
-
- Ochii Frusinicăi își întunecară deodată privirile, ca o noapte între două fulgerături. MIHALE, O. 44. DLRLC
- Simți privirile celorlalți pînă-n adîncul inimii, ca pe o fulgerătură de cuțit. V. ROM. decembrie 1951, 219. DLRLC
-
etimologie:
- Fulgera + -ătură. DEX '98 DEX '09