10 definiții pentru fulminație
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FULMINAȚIE, fulminații, s. f. Descompunere cu detonație a unei substanțe explozive; explozie. – Din fr. fulmination.
FULMINAȚIE, fulminații, s. f. Descompunere cu detonație a unei substanțe explozive; explozie. – Din fr. fulmination.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de zaraza_joe
- acțiuni
fulminație sf [At: DEX / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr fulmination] Descompunere cu detonație a unei substanțe explozive Si: explozie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FULMINAȚIE s.f. Detonare a unei substanțe explozive; explozie. [Gen. -iei, var. fulminațiune s.f. / cf. fr. fulmination, lat. fulminatio].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FULMINAȚIE s. f. detonare a unei substanțe explozive. (< fr. fulmination, lat. fulminatio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
FULMINAȚIE ~i f. Descompunere, reacție însoțită de detonație; explozie. [Art. fulminația; G.-D. fulminației; Sil. -ți-e] /<fr. fulmination
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
fulminațiune sf vz fulminație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FULMINAȚIUNE s.f. v. fulminație.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
fulminație (desp. -ți-e) s. f., art. fulminația (desp. -ți-a), g.-d. art. fulminației; pl. fulminații, art. fulminațiile (desp. -ți-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fulminație (-ți-e) s. f., art. fulminația (-ți-a), g.-d. art. fulminației; pl. fulminații, art. fulminațiile (-ți-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fulminație s. f. (sil. -ți-e), art. fulminația (sil. -ți-a), g.-d. art. fulminației; pl. fulminații, art. fulminațiile (sil. -ți-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
fulminație, fulminațiisubstantiv feminin
- 1. Descompunere cu detonație a unei substanțe explozive. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: explozie
etimologie:
- fulmination DEX '09 DEX '98 DN