opțiuni
  • info

10 definiții pentru furcuță

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FURCUȚĂ, furcuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui furcă; furchiță. 2. (Reg.) Furculiță (1). 3. Partea cornoasă a copitei la cal, de forma unei piramide culcate cu vârful înainte, care se află în porțiunea posterioară a tălpii și care are rolul de a proteja țesuturile vii și de a amortiza șocurile. – Furcă + suf. -uță.

FURCUȚĂ, furcuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui furcă; furchiță. 2. (Reg.) Furculiță (1). 3. Partea cornoasă a copitei la cal, de forma unei piramide culcate cu vârful înainte, care se află în porțiunea posterioară a tălpii și care are rolul de a proteja țesuturile vii și de a amortiza șocurile. – Furcă + suf. -uță.

furcuță sf [At: (a. 1803) IORGA, S. D. XII, 146 / Pl: ~țe / E: furcă + -uță] 1-4 (Șhp) Furcă (1, 22) (cam mică) Si: (nob) furchiță (1-4), furcușoară (1-4), (nob) furcea (1-4). 5 (Reg) Furculiță (1). 6 (Reg) Furculiță (6). 7 Partea cornoasă a copitei la cal, de forma unei piramide culcate cu vârful înainte, care se află în porțiunea posterioară a tălpii și care are rolul de a proteja țesuturile vii și de a amortiza șocurile. 8 Sârmă îndoită, crestată la vârf, care intră în alcătuirea undiței. 9 (Bot; reg; îc) -ța-Paștilor Viorele (Scilla bifolia). 10 (Bot; reg; îc) ~ța-rândunelei Lipicioasă (Viscaria vulgaris).

❍FURCUȚĂ (pl. -țe) sf. Trans. 1 dim. FURCĂ 2 Furculiță: vătavul îl cinsti cu o lingură, o ~ și un cuțit de argint RET. 3 🐕 Partea de la piciorul calului de la scobitura tălpii, alcătuită dintr’o materie cornoasă, mai moale și mai elastică; numită și „rîndunică”.

furcúță f., pl. e. Trans. Furculiță. O parte din copita caluluĭ, numită și maĭá.

fârcuță sf vz furcuță

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

furcuță s. f., g.-d. art. furcuței; pl. furcuțe

furcuță s. f., g.-d. art. furcuței; pl. furcuțe

furcuță s. f., g.-d. art. furcuței; pl. furcuțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FURCUȚĂ s. v. furculiță.

furcuță s. v. FURCULIȚĂ.

Intrare: furcuță
furcuță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • furcuță
  • furcuța
plural
  • furcuțe
  • furcuțele
genitiv-dativ singular
  • furcuțe
  • furcuței
plural
  • furcuțe
  • furcuțelor
vocativ singular —
plural —
fârcuță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

furcuță, furcuțesubstantiv feminin

  • 1. Diminutiv al lui furcă. DEX '09 DEX '98
    sinonime: furchiță
  • 2. regional Furculiță. DEX '09 DEX '98
    sinonime: furculiță
  • 3. Partea cornoasă a copitei la cal, de forma unei piramide culcate cu vârful înainte, care se află în porțiunea posterioară a tălpii și care are rolul de a proteja țesuturile vii și de a amortiza șocurile. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • Furcă + -uță. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.