20 de definiții pentru furie
din care- explicative (12)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FURIE, furii, s. f. Stare de extremă iritare; mânie nestăpânită; violență. ◊ Loc. adv. Cu furie = extrem de furios; cu putere mare, nestăvilită. ♦ Fig. (Rar) Dorință puternică, patimă, pornire nestăpânită. [Acc. și: furie] – Din fr. furie, lat. furia.
furie sf [At: VĂCĂRESCUL, IST. 256/44 / P: ~ri-e / A și: ~rie / Pl: ~ii / E: fr furie, lat furia] 1 Stare de extremă iritare în care se pierde stăpânirea de sine Si: mânie, turbare. 2 Violență. 3 (Îlav) Cu ~ Extrem de furios. 4 (Îal) Cu putere mare, nestăvilită. 5 (Fig; rar) Dorință puternică, nestăpânită Si: pasiune, patimă. 6 (D. lucruri) Mișcare violentă. 7 (Mit) Fiecare dintre cele trei divinități ale infernului, care, în credințele romanilor, chinuiau sufletele păcătoșilor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*FURIE sf. 1 Mînie grozavă, nestăpînită, turbare ¶ 2 Violență grozavă; patimă nestăpînită ¶ 3 pl. 🔱 Numele a trei divinități feminine din Infernul păgîn, a căror menire era să chinuească pe cei vinovați (🖼 2247) ¶ 4 familiar Femeie rea și iute la mînie [fr.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
FURIE, furii, s. f. Stare de extremă iritare în care se pierde stăpânirea de sine; mânie nestăpânită; violență. ◊ Loc. adv. Cu furie = extrem de furios; cu putere mare, nestăvilită. ♦ Fig. (Rar) Dorință puternică, patimă, pornire nestăpânită. [Acc. și: furie] – Din fr. furie, lat. furia.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FURIE, furii, s. f. 1. Stare de extremă iritare în care se pierde stăpînirea de sine; mînie puternică, nestăpînită. Numai moșieri și arendași în tribune... Parcă discursurile de-aici o să-i apere de furia țăranilor. REBREANU, R. II 34. Toată furia lui Vasile se descărcase asupra nevestei. BUJOR, S.92. Ea începe a plînge, temîndu-se de furia zînelor. RETEGANUL, P. II 17. ◊ (Metaforic) Puterile adîncului se treziseră de pretutindeni și, subt ocrotirea oarbă a nopții, își dezlănțuiră asupra pămîntului îngrozit furia lor prăpăditoare. HOGAȘ, M. N. 175. ◊ Loc. adv. Cu furie = în chip furios, cu putere mare, nestăvilită. Seara însă vîntul începu să sufle cu furie și să ridice chiar valuri pe Dunăre. BOLINTINEANU, O. 265. Oastea lui Ieremia-vodă se îmbărbătează și cade cu furie peste flancurile oastei secuiești. BĂLCESCU, O. I 343. 2. (Rar) Dorință, patimă, pornire nestăpînită. Ladislav... se încearcă a pune stavilă furiei lor de coprinderi. BĂLCESCU, O. II 12.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FURIE s.f. 1. Mînie violentă, nestăpînită; violență. ♦ (Fig.; rar) Dorință, patimă. 2. Fiecare dintre cele trei divinități ale infernului, care, în credințele celor antici, chinuiau sufletele păcătoșilor. [Pron. -ri-e, gen. -iei. / < lat. furia, cf. fr. furie].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FURIE s. f. 1. mânie violentă, nestăpânită; violență. 2. (pl.) cele trei divinități ale infernului, care, în credințele anticilor, chinuiau sufletele păcătoșilor. (< fr. furie, lat. furia)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
FURIE ~i f. Stare de extremă enervare; mânie violentă, impetuoasă. [Art. furia; G.-D. furiei; Sil. -ri-e] /<fr. furie, lat. furia
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FURIE ~i f. 1) mai ales la pl. (în mitologia romană) Zeiță a răzbunării și a pedepsirii celor nimeriți în infern. 2) fig. Femeie rea și arțăgoasă. [Art. furia; G.-D. furiei; Sil. -ri-e] /<fr. furie, lat. furia
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
furie f. 1. mânie foarte violentă; 2. ardoare extremă, impetuozitate: furia tinerețelor; 3. fig. femeie rea și mânioasă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*fúrie f. (lat. Furia, una din cele treĭ divinitățĭ infernale și oribile la Romanĭ. V. furios, furoare). Mare mînie, furoare. Mare ardoare, mare avînt: furia ataculuĭ artileriiĭ. Fig. Femeĭe foarte rea și furioasă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Furii f. pl. Mit. cele trei divinități infernale: Alecto, Megera și Tisiphona.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
furie (mânie; femeie rea; zeitate romană a Infernului) (desp. -ri-e) s. f., art. furia (desp. -ri-a), g.-d. art. furiei; pl. furii, art. furiile (desp. -ri-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
furie (-ri-e) s. f., art. furia (-ri-a), g.-d. art. furiei; pl. furii, art. furiile (-ri-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
furie s. f. (sil. -ri-e), art. furia (sil. -ri-a), g.-d. art. furiei; pl. furii, art. furiile (sil. -ri-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
FURIE s. v. copil.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FURIE s. înverșunare, mânie, (rar) înfuriere, (pop. și fam.) năduf, (pop.) îndrăcire, năbădăi (pl.), obidă, oțăreală, oțărâre, (înv. și reg.) scârbă, (reg.) năvârlii (pl.), pandalii (pl.), (înv.) toană, (fig.) turbare. (Un om plin de ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FURIE s. înverșunare, mînie, (rar) înfuriere, (pop. și fam.) năduf, (pop.) îndrăcire, năbădăi (pl.), obidă, oțăreală, oțărîre, (înv. și reg.) scîrbă, (reg.) năvîrlii (pl.), pandalii (pl.), (înv.) toană, (fig.) turbare. (Un om plin de ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
furie s. v. COPIL.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
furie (furii), s. f. – Mînie, violență. Lat. furia (XVIII). – Der. furios, adj., din fr. furieux; furibund, adj., din fr. furibond; înfuria, vb. (a mînia), pare der. modern de la furie, însă cunoaște o circulație populară destul de amplă.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: fu-ri-e
substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
furie, furiisubstantiv feminin
-
- Numai moșieri și arendași în tribune... Parcă discursurile de-aici o să-i apere de furia țăranilor. REBREANU, R. II 34. DLRLC
- Toată furia lui Vasile se descărcase asupra nevestei. BUJOR, S.92. DLRLC
- Ea începe a plînge, temîndu-se de furia zînelor. RETEGANUL, P. II 17. DLRLC
- Puterile adîncului se treziseră de pretutindeni și, subt ocrotirea oarbă a nopții, își dezlănțuiră asupra pămîntului îngrozit furia lor prăpăditoare. HOGAȘ, M. N. 175. DLRLC
- 1.1. Dorință puternică, patimă, pornire nestăpânită. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Ladislav... se încearcă a pune stavilă furiei lor de coprinderi. BĂLCESCU, O. II 12. DLRLC
-
- Cu furie = extrem de furios; cu putere mare, nestăvilită. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Seara însă vîntul începu să sufle cu furie și să ridice chiar valuri pe Dunăre. BOLINTINEANU, O. 265. DLRLC
- Oastea lui Ieremia-vodă se îmbărbătează și cade cu furie peste flancurile oastei secuiești. BĂLCESCU, O. I 343. DLRLC
-
-
- 2. Fiecare dintre cele trei divinități ale infernului, care, în credințele celor antici, chinuiau sufletele păcătoșilor. DN
etimologie:
- furie DEX '09 DEX '98 DN
- furia DEX '09 DEX '98 DN