furnicel sm [At: N. LEON MED 123 / V: (înv) funecel, (înv) funicel, funigei, (înv) funincel, funingel, (înv) ~rincel / Pl: ~cei / E: ml *furuncellus] (Mpp. mpl) 1 Furuncul. 2 Furunculoză. 3 Păducel.

FURNICEL 👉 FURINCEL.

furnicél, V. funigel.

funecel sm vz furnicel

funicel sm vz furnicel

funigei smp vz furnicel

funingel sm vz furnicel

furincel sm vz furnicel

‡FUNICEL = FURNICEL.

FURINCEL, FURNICEL sn. 🩺 Buboiu, furuncul, bubă, de mărimea unui bob de porumb, care se formează pe piele și coace: această boală de piele, numită furnicel, se vindecă dacă se spală cu apă fiartă MAR. [lat. *furuncĕllus].

funicei m. pl. Mold. și Tr. 1. bubulițe roșii cu vârful alb (pe față și pe ceafă); 2. un fel de cârcei proveniți din scurtarea mușchilor. [Origină necunoscută].

funicél, -gél și furnicél m., pl. eĭ (probabil, d. lat. furuncellus = furúnculus, furuncul; mrom. furențél și sfurunțél). Furuncul.

FURNICEL s. v. abces, furuncul, păducel.

furnicel s. v. ABCES. FURUNCUL. PĂDUCEL.

furnicel (-ei), s. m. – Furuncul. – Var. (înv.) funecel, funigel, funi(n)cel, furincel. Lat. *fŭruncĕllus, în loc de fŭruncŭlus (Densusianu, Rom., XXXIII, 77; Candrea-Dens., 692; REW 3607; DAR). Este dublet al lui furuncul, s. n., din lat. (sec. XIX). Var. sale indică o confuzie cu funigel și cu furnicei, explicabil acesta din urmă datorită ideii de înțepătură.

furnicei s.m. pl. (reg.) boală de piele.