fusar sm [At: LB / V: ~iu, (Mol) fâs~ / Pl: ~i / E: fus¹ + -ar] 1 Persoană care fabrică fuse¹ (1). 2 Persoană care vinde fuse¹. 3 Pește de apă dulce cu corpul în formă de fus¹ (1), de culoare galben-castanic, cu dungi transversale de culoare mai închisă Si: (Olt) fus¹ (21), (Mun) sular (Aspro streber). 4 (Iht; îc) ~ mare Pietrar (Aspro zingel). 5 (Iht) Țipar (Misgumus fossilis). 6 (Orn) Pasăre de apă cu ciocul lung și rotund, asemănător unui fus¹ (1), cu picioare lungi, care trăiește pe lângă ape, hrănindu-se cu insecte și cu pești.

FUSAR sm. 🐟 Pește care trăește în cele mai mari adîncimi ale rîurilor; are forma unui mormoloc de broască; capul mare, iar corpul subțiat treptat în formă de fus; e de coloare negricioasă și are solzi mici, dar noduroși, aspri și răpănoși ca pila; numit și „fus”, „sular” sau „rîp” (Aspro streber) (🖼 2257).

FUSAR, fusari, s. m. (Și în forma regională fusariu) 1. Pește galben-castaniu de forma fusului (Aspro streber). Mihalț, fusariu... sînt pești mici, lungăreți, cu carnea albă, vîrtoasă și foarte bună și dulce la mîncare. I. IONESCU, M. 94. ♦ Țipar. Fusariul... cînd are să se mănînce, i se taie capul. MARIAN, INS. 57. 2. Pasăre de baltă cu picioare lungi și cu ciocul lung și rotund ca un fus. Fusariul... se nutrește cu diferite insecte de apă și cu pești. MARIAN, O. II 406. – Variantă: fusariu s. m.

FUSAR ~i m. Pește dulcicol, cu corp fusiform, de culoare galbenă-cafenie și cu dungi transversale mai întunecate. /fus + suf. ~ar

fusar m. 1. fabricant de fuse; 2. Zool. țipar (după conformațiunea-i oblongă). [Lat. FUSARIUS].

fusár m. (d. fus). Meseriaș care face fuse. Un fel de peștișor care seamănă a fus (aspro streber). V. petrar.

fâsar sm vz fusar

fusariu sm vz fusar

FÎSAR sm. 🐟 = FUSAR.

fusar s. m., pl. fusari

fusar s. m., pl. fusari

fusar s. m., pl. fusari

FUSAR s. (IHT.) 1. (Aspro streber) (reg.) fus, râp, sular, sulă. 2. fusar mare (Aspro zingel) v. pietrar.

FUSAR s. (IHT.) 1. (Aspro streber) (reg.) fus, rîp, sular, sulă. 2. fusar mare (Aspro zingel) = pietrar, (reg.) fus, rîp, sulă, pește-de-piatră, peștele-țiganului.

fusar, fusari, s.m. (reg.) 1. om care face sau vinde fuse. 2. țipar, sular, fus. 3. pasăre de apă cu ciocul lung și rotund ca un fus și cu picioarele înalte.

fusár, fusari, s.m. Pește de apă dulce, cu corpul în formă de fus, cu dungi transversale (Zingel streber). ■ Semnalat în Tisa, în zonele cu apă curată și debit mare. ■ (onom.) Fusar, nume de familie în jud. Maram. – Din fus + suf. -ar (Scriban, DEX, MDA).

fusar, fusari, s.m. – (zool.) Pește de apă dulce, cu corpul în formă de fus, cu dungi transversale (Zingel streber). Semnalat în Tisa, în zonele cu apă curată și debit mare (Ardelean, Bereș, 2000: 85). ♦ (onom.) Fusar, nume de familie (17 persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Din fus (< lat. fusus) + suf. -ar (Scriban, DEX, MDA).

fusar, -i, s.m. – Pește de apă dulce, de culoare galben-castanie, cu dungi transversale (Zingel streber; Aspro streber). Semnalat în râul Tisa (Ardelean, Bereș 2000). – Fus (< lat. fusus) + -ar.