opțiuni
  • info

12 definiții pentru fâlfâitură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FÂLFÂITURĂ, fâlfâituri, s. f. (Rar) Fâlfâire. [Pr.: -fâ-i-] – Fâlfâi + suf. -tură.

FÂLFÂITURĂ, fâlfâituri, s. f. (Rar) Fâlfâire. [Pr.: -fâ-i-] – Fâlfâi + suf. -tură.

fâlfâitură sf [At: DICT. / P: ~fâ-i~ / V: ~făi~, fălfăi~, făl~ / Pl: ~ri / E: fâlfâi + -(i)tură] (Rar) 1-2 Fâlfâire (1-2).

fălfăitură sf vz fâlfâitură

fălfâitură sf vz fâlfâitură

fâlfăitură sf vz fâlfăitură

FÎLFÎIT2 sbst., FÎLFÎITURĂ (pl. -turi) sf. Faptul de a fîlfîi; fîșîitul produs de aripile mișcate în sbor: auzi un fîlfîit ca de un stol de pasări ISP; fie-care fîlfîitură de aripi îl sperie S. -ALD..

FÎLFÎITURĂ, fîlfîituri, s. f. (Rar) Fîlfîit, fîlfîire. Se auzi în văzduh o fîlfîitură puternică și se văzu dasupra porții o namilă spăimîntătoare de vultur. POPESCU, B. III 12.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fâlfâitură (rar) (desp. -fâ-i-) s. f., g.-d. art. fâlfâiturii; pl. fâlfâituri

fâlfâitură (rar) (-fâ-i-) s. f., g.-d. art. fâlfâiturii; pl. fâlfâituri

fâlfâitură s. f. (sil. -fâ-i-), g.-d. art. fâlfâiturii; pl. fâlfâituri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FÂLFÂITURĂ s. v. fâlfâit.

FÎLFÎITURĂ s. bătaie, fîlfîială, fîlfîire, fîlfîit, fluturare, fluturat, (rar) scuturare, scuturat, sfîrîitură. (~ de aripi.)

Intrare: fâlfâitură
fâlfâitură substantiv feminin
  • silabație: fâl-fâ-i- info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fâlfâitură
  • fâlfâitura
plural
  • fâlfâituri
  • fâlfâiturile
genitiv-dativ singular
  • fâlfâituri
  • fâlfâiturii
plural
  • fâlfâituri
  • fâlfâiturilor
vocativ singular —
plural —
fălfăitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fălfăitură
  • fălfăitura
plural
  • fălfăituri
  • fălfăiturile
genitiv-dativ singular
  • fălfăituri
  • fălfăiturii
plural
  • fălfăituri
  • fălfăiturilor
vocativ singular —
plural —
fălfâitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fălfâitură
  • fălfâitura
plural
  • fălfâituri
  • fălfâiturile
genitiv-dativ singular
  • fălfâituri
  • fălfâiturii
plural
  • fălfâituri
  • fălfâiturilor
vocativ singular —
plural —
fâlfăitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fâlfăitură
  • fâlfăitura
plural
  • fâlfăituri
  • fâlfăiturile
genitiv-dativ singular
  • fâlfăituri
  • fâlfăiturii
plural
  • fâlfăituri
  • fâlfăiturilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fâlfâitură, fâlfâiturisubstantiv feminin

  • 1. rar Fâlfâire, fâlfâit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: fâlfâire fâlfâit
    • format_quote Se auzi în văzduh o fîlfîitură puternică și se văzu dasupra porții o namilă spăimîntătoare de vultur. POPESCU, B. III 12. DLRLC
etimologie:
  • Fâlfâi + -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.