14 definiții pentru fâstâci
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FÂSTÂCI, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc.
FÂSTÂCI, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
fâstâci [At: JIPESCU, O. 41 / V: ~tici / Pzi: ~esc / E: fâstâc] 1 vtr (Fam) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul (în fața unei situații neașteptate) Si: a (se) zăpăci. 2 vtr (Fam) A (se) intimida. 3 vr (Rar) A face pe mironosița.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A FÂSTÂCI ~esc tranz. A face să se fâstâcească. /Din fâstâc
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE FÂSTÂCI mă ~esc intranz. A fi cuprins de un sentiment de stinghereală (neștiind cum să procedeze în situația creată); a se încurca; a se zăpăci. /Din fâstâc
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
fâstici v vz fâstâci
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FÎSTÎCI (-îcesc) vb. refl. A-și pierde cumpătul, a o sfecli, a se ului, a se buimăci, a se zăpăci: se ameți și se fîstîci cînd se văzu înconjurat de o mulțime de lume ISP. [fîstîc, propriu „a se înverzi, a se face verde (la față) ca fîstîcul”; comp. a o sfecli „a se face roșu ca sfecla”].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
FÎSTÎCI, fîstîcesc, vb. IV. Refl. (Familiar) A-și pierde cumpătul în fața unei întîmplări neașteptate; a se intimida, a se zăpăci. Se ameți și se fîstîci, cînd se văzu înconjurat de o mulțime de lume, și-l asurzise zgomotul ce se făcea în acel oraș. ISPIRESCU, L. 136. Găinăreasa... își aruncă ochii asupră-i cu o căutătură așa de mîngîioasă și așa de plină de dragoste... încît feciorul de împărat se fîstîci oarecum, dară își ținu firea. id. ib. 185.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
făstăci (refl.) v. a-și pierde cumpătul, a se turbura: se făstăci și se ameți când se văzu înconjurat de o mulțime de lume ISP. [Lit. a se face verde-galben ca fisticul (Mold. făstâc), precum sinonimul său sfecli însemnează lit. a se face roșu ca sfecla].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fîstîcésc (mă) v. refl. (d. fîstîc). Fam. Mă emoționez, mă turbur: nu te uîta la el, că se fîstîcește.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
fâstâci (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. fâstâcesc, 3 sg. fâstâcește, imperf. 1 fâstâceam; conj. prez. 1 sg. să fâstâcesc, 3 să fâstâcească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fâstâci (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. fâstâcește, imperf. 3 sg. fâstâcea; conj. prez. 3 să fâstâcească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fâstâci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fâstâcesc, imperf. 3 sg. fâstâcea; conj. prez. 3 sg. și pl. fâstâcească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
FÂSTÂCI vb. a se intimida, a se încurca, a se zăpăci, (reg.) a se teșmeni, a se ului, (Transilv.) a se îngăimăci, (Olt., Munt. și Transilv.) a se rătuti, (fig.) a se pierde. (Ce te-ai ~ așa?)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FÎSTÎCI vb. a se intimida, a se încurca, a se zăpăci, (reg.) a se teșmeni, a se ului, (Transilv.) a se îngăimăci, (Olt., Munt. și Transilv.) a se rătuti, (fig.) a se pierde. (Ce te-ai ~ așa?)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (VT406) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
fâstâci, fâstâcescverb
- 1. A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Se ameți și se fîstîci, cînd se văzu înconjurat de o mulțime de lume, și-l asurzise zgomotul ce se făcea în acel oraș. ISPIRESCU, L. 136. DLRLC
- Găinăreasa... își aruncă ochii asupră-i cu o căutătură așa de mîngîioasă și așa de plină de dragoste... încît feciorul de împărat se fîstîci oarecum, dară își ținu firea. ISPIRESCU, L. 185. DLRLC
-
etimologie:
- fâstâc DEX '09 DEX '98