făgădui [At: COD. VOR. 29/1-2 / Pzi: ~;esc / E: mg fogadni] 1 vt (Trs; înv) A primi (în casă). 2 vt (Trs; înv; subiectul este Dumnezeu) A asculta o rugăciune a cuiva. 3 vt (Înv) A accepta legitimitatea unei dorințe sau cereri, promițând totodată îndeplinirea acesteia. 4 vt A promite. 5 vt (Îe) A ~ marea cu sarea (sau Oltul cu totul ori munți de aur) A face promisiuni imposibil de îndeplinit. 6 vr (Înv) A se jura. 7 vr (Înv) A face o promisiune solemnă (către divinitate). 8 vr (Înv; construit cu dativul) A se devota.

făgăduí vb. IV. 1 tr. A promite; a se angaja, a se îndatora, a-și lua obligația să... ◊ expr. A făgădui marea cu sarea = a face promisiuni imposibil de realizat. A făgădui munți de aur v. aur. A făgădui cerul și pămîntul v. cer. 2 tr. (înv., reg.; despre Dumnezeu). 4 refl. (înv.; despre oameni) A se jura. • prez.ind. -iesc. / <magh. fogad.

FĂGĂDUI (-duesc) I. vb. tr. 1 ‡ A primi în gazdă ¶ 2 A încredința, a-și lua îndatorirea, a-și da cuvîntul că va face sau va da un anumit lucru, a promite; proverb: nu făgădui ce nu poți împlini; îți făgăduesc dinainte că înapoi nu m’oiu întoarce CRG.; împăratul a început să-i făgăduească toate bunurile din lume ISP.; proverb: a ~ marea cu sarea (și Oltul cu totul), a făgădui toate bunătățile, lucruri nenumărate și cu neputință de împlinit. II. vb. refl. 1 A făgădui: Negru-Vodă se făgădui să facă un schit de călugări în locul acelui copac scorburos ISP. ¶ 2 ‡ A face o făgădueală solemnă (în spec. lui Dumnezeu), a încredința cu jurămînt că va face ceva [ung. fogadni].

FĂGĂDUI, făgăduiesc, vb. IV. Tranz. A promite. La București, surorile erau îngrijite. Domițian le făgăduise că le va scrie în fiecare zi. BASSARABESCU, V. 21. Atunci împăratul a început să-i făgăduiască toate bunurile din lume. ISPIRESCU, L. 2. Negustorul a făgăduit că de data asta, doamne ferește, n-are să mai uite. CARAGIALE, P. 153. ◊ Absol. Cum făgăduiai Și cum te jurai; Bată-mi-te, bată Inima stricată Și jelea mea toată! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 504. ♦ Refl. (Învechit) A se angaja să... Și ne făgăduim chiar a ne jertfi, dacă aceasta va putea să-ți aline oarecum mîhnirile. ISPIRESCU, L. 12.

A FĂGĂDUI ~iesc tranz. 1) A consimți în mod verbal să dea; a promite. ◊ ~ marea și (sau cu) sarea a face promisiuni exagerate. 2) A accepta benevol ca angajament; a promite. A făgăduit să se ducă. /<ung. fogadni

FĂGĂDUI vb. (Trans. SV) A primi, a lua in considerație. Făgăduiaște rugăciunea mea. PS. SEC. XVIII, 32^r. Etimologie: magh. fogadni. Vezi și făgadă, făgăduială.

făgăduì v. 1. a promite; 2. refl. a jurui: toți credincioșii craiului... se făgăduise să împlinească cu credință OD. [Ung. FOGADNI].

făgăduĭésc v. tr. (ung. fogadni, a primi în gazdă, a promite). Vechĭ. Găzduĭesc. Azĭ. Promit.

făgădui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făgăduiesc, 3 sg. făgăduiește, imperf. 1 făgăduiam; conj. prez. 1 sg. să făgăduiesc, 3 să făgăduiască

făgădui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făgăduiesc, imperf. 3 sg. făgăduia; conj. prez. 3 să făgăduiască

făgădui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făgăduiesc, imperf. 3 sg. făgăduia; conj. prez. 3 sg. și pl. făgăduiască

făgădui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făgăduiesc, conj. făgăduiască)

făgăduesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

FĂGĂDUI vb. v. angaja.

FĂGĂDUI vb. v. adăposti, găzdui, jura, primi.

FĂGĂDUI vb. a se angaja, a se îndatora, a se însărcina, a se obliga, a promite, (înv. și reg.) a jurui, a se prinde, (înv.) a se adeveri, a se apuca, (fig.) a se lega. (~ să facă următoarele...)

făgădui vb. v. ADĂPOSTI. GĂZDUI. JURA. PRIMI.

făgădui (-uesc, făgăduit), vb. – 1. (Înv.) A găzdui, a primi. – 2. (Înv.) A consimți. – 3. A promite, a-și da cuvîntul, a se angaja. Mag. fogadni „a primi” și a promite (DAR; Gáldi, Dict., 89), cf. făgădău. – Der. făgadă, s. f. (promisiune); făgădaș, s. n. (promisiune, obligație); făgăduială, s. f. (promisiune, angajament, obligație); făgăduință, s. f. (promisiune); făgăduitor, adj. (promițător); făgăduită, s. f. (înv., promisiune); făgăduitură, s. f. (înv., promisiune). Din rom. provine în bg. din Trans. fagaduva (Miklosich, Bulg., 121).

AUFRICHTIG ZU SEIN KANN ICH VERSPRECHEN, UNPARTEISCH ZU SEIN ABER NICHT (germ.) pot făgădui că voi fi sincer, nu însă și imparțial. – Goethe, „Maximen und Reflexionen”.