FĂGĂDUINȚĂ, făgăduințe, s. f. Făgăduială. ◊ Pământul (sau Țara) făgăduinței = nume dat, în Biblie, Palestinei; p. gener. ținut bogat, mănos, fericit. – Făgădui + suf. -ință.

făgăduință sf [At: DRĂGHICI, R. 108/2 / Pl: ~e, (îvr) ~i / E: făgădui + ință] 1 Promisiune. 2 Jurământ. 3 (În Biblie; îs) Pământul (sau țara) ~ței Palestina. 4 (Pgn; îas) Ținut bogat, loc al fericirii. 5 (Îe) A trăi ca în pământul ~ței A trăi bine, în belșug.

FĂGĂDUINȚĂ (pl. -țe) sf. 1 Ceea ce făgăduește sau a făgăduit cineva, făgădueală, promisiune: nu te hrăni cu nădejdea și cu făgăduințele; sînt nevoit să cutreer toată lumea pînă voiu găsi făgăduința pentru care m’am născut ISP. ¶ 2 Țara făgăduinții, pămîntul făgăduinții, țară sau regiune fericită, blagoslovită, îmbelșugată.

FĂGĂDUINȚĂ, făgăduințe, s. f. Făgăduială. ◊ Pământul (sau țara) făgăduinței = nume dat, în Biblie, Palestinei; p. gener. ținut bogat, mănos, fericit. – Făgădui + suf. -ință.

FĂGĂDUINȚĂ, făgăduințe, s. f. (Învechit și arhaizant) Făgăduială. Slăvite stăpîne, a zis el, plăcută e făgăduința dascălului; ar trebui poate să-i îngăduim vreme mai îndelungată. SADOVEANU, D. P. 18. Pentru ce Smărăndița îmi ceru să-i repet făgăduința ce-i dasem, de a nu face nimic fără să o întreb? BOLINTINEANU, O. 332. Așa! de trii ani de cînd mă porți cu făgăduința. ALECSANDRI, T. I 113. Tîrgul e liniștit, felinarele lipsesc, căci eforia pusese temei pe făgăduințele de calendar al lunii. RUSSO, O. A. 142. ◊ Pămîntul (sau țara) făgăduinței = nume sub care este denumită Palestina în biblie; fig. ținut bogat, mănos, fericit. ◊ Expr. A da făgăduință = a făgădui. Dăduserăm făgăduință să rămînem pînă a doua zi. BOLINTINEANU, O. 350.

FĂGĂDUINȚĂ ~e f. înv. Intenție declarată (de a întreprinde ceva); promisiune. ◊ Țara (sau pământul) ~ei a) numele biblic al Palestinei; b) loc unde cineva tinde să ajungă. /a făgădui + suf. ~ință

făgăduință f. 1. promisiune statornică; 2. juruință.

făgăduínță f., pl. e. Promisiune.

ȚARĂ (pl. țări) sf. 1 🌍 Întindere mare de pămînt, teritoriu reprezentat ca o unitate, locuit de un anumit popor și stăpînit de un suveran: Țara-românească, România; Țara-ungurească, Ungaria; Țara-nemțească, Germania; Țara-rusească, Rusia; Țara-făgăduinții 👉 FĂGĂDUINȚĂ2; s’au scornit și o ciumă mare în toată țara, în zilele acestui domn (NEC.); au trămis Dumnezeu urgia sa asupra acesti țări, lăcuste, de au împlut țara prin toate ținuturile (LET.); doi domni într’o ~ nu pot fi (MUST.); (P): fie pîinea cît de rea, tot mai bună’n țara mea; – cum e țara, și obiceiul 👉 CALE14, MARE²2, PROROC2, TĂTAR1, TOCMEALĂ3 ¶ 2 Țara în care s’a născut, în care trăește cineva, patrie: m’am întors în ~; de ~, băștinaș: Grecii... erau mulți în toate boieriile și pîrcălăbiile... iară boierii de ~ nu puteau încăpea la nimic (NEC.) ¶ 3 La ~, la sat (în opoz. cu orașul): trăește la ~; a plecat la ~ ¶ 4 ‡Poporul de rînd (în opoz. cu boierii): cum au murit Matei, au și ridicat domn pre Constantin-Vodă slujitorii, boierii și țara (NEC.); Duca-Vodă, văzînd că s’au rădicat atîta ~ asupră-i, au ieșit cu toată casa Iui din curte și au purces în gios (MUST.) [lat. tĕrra].

Pământul făgăduinței n. numele biblic al Palestinei.

făgăduință s. f., g.-d. art. făgăduinței; pl. făgăduințe

făgăduință s. f., g.-d. art. făgăduinței; pl. făgăduințe

făgăduință s. f., g.-d. art. făgăduinței; pl. făgăduințe

FĂGĂDUINȚĂ s. v. angajament.

FĂGĂDUINȚĂ s. angajament, asigurare, cuvînt, făgăduială, legămînt, promisiune, vorbă, (astăzi rar) parolă, (înv. și reg.) juruită, (reg.) făgadă, (Transilv.) făgădaș, (Mold.) juruință, (înv.) promitere, sfătuit, (turcism înv.) bacalîm.

Țara (sau Pământul) făgăduinței v. Canaan (Hanaan).

Pămîntul făgăduinței – E în această expresie o greșeală de traducere a primilor translatori ai Bibliei în românește, greșeală care a fost preluată de generațiile următoare (vezi: Literă de evanghelie) și încetățenită parcă pentru a demonstra justețea adagiului latin: error comunis facit ius (o eroare comună are putere de lege). De fapt e vorba de Pămîntul făgăduit, adică de acel Canaan (vezi) promis de Dumnezeu – cum povestește scriptura – prin solemn legămînt poporului izraelit: o țară „unde curge lapte și miere”, un Eldorado cu toate bunătățile și bogățiile, unde belșugul și fericirea se revarsă, fără să fie nevoie să faci nimic. „El visa că a atins acel pămînt al făgăduinței unde curge lapte și miere, unde ai pîine fără să trebuiască s-o cîștigi, unde umbli în aur și argint” (Din romanul Oblomov – IV, 9 – de Goncearov). BIB.

Țara făgăduinței. Vezi explicația la: „Pămîntul făgăduinței”. BIB.

pământul făgăduinței expr. America, S.U.A.