opțiuni
  • info

12 definiții pentru făptaș

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FĂPTAȘ, -Ă, făptași, -e, s. m. și f. Persoană care a comis o faptă condamnabilă, de obicei un delict, o infracțiune; făptuitor. – Faptă + suf. -aș.

FĂPTAȘ, -Ă, făptași, -e, s. m. și f. Persoană care a comis o faptă condamnabilă, de obicei un delict, o infracțiune; făptuitor. – Faptă + suf. -aș.

făptaș, ~ă smf [At: 1. NEGRUZZI, S. VI, 627 / Pl: ~i, ~e / E: faptă + -aș] Persoană care a comis un delict Si: făptuitor (1).

FĂPTAȘ sm. Cel ce a făptuit o crimă, un delict [faptă].

FĂPTAȘ, făptași, s. m. Persoană care săvîrșește o faptă (condamnabilă). Făptașul... se mistuise în mărăcinișuri și negură. DUMITRIU, V. L. 17. El e făptașul unei crime. TOMA, C. V. 159.

FĂPTAȘ ~i m. Persoană care comite o faptă (condamnabilă) /faptă + suf. ~aș

făptaș m. cel ce face sau execută ceva.

făptáș, -ă s. (d. faptă). Făptuitor, care a făptuit, a comis ceva: făptașiĭ și tăĭnuitoriĭ. V. părtaș.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

făptaș s. m., pl. făptași

făptaș s. m., pl. făptași

făptaș s. m., pl. făptași

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FĂPTAȘ s. 1. v. infractor. 2. v. autor.

FĂPTAȘ s. (JUR.) 1. făptuitor, infractor, răufăcător. (~ a fost condamnat.) 2. autor, făptuitor, (înv.) pricinuitor. (~ furtului.)

Intrare: făptaș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • făptaș
  • făptașul
  • făptașu‑
plural
  • făptași
  • făptașii
genitiv-dativ singular
  • făptaș
  • făptașului
plural
  • făptași
  • făptașilor
vocativ singular
  • făptașule
  • făptașe
plural
  • făptașilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

făptaș, făptașisubstantiv masculin
făptașă, făptașesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care a comis o faptă condamnabilă, de obicei un delict, o infracțiune. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: făptuitor
    • format_quote Făptașul... se mistuise în mărăcinișuri și negură. DUMITRIU, V. L. 17. DLRLC
    • format_quote El e făptașul unei crime. TOMA, C. V. 159. DLRLC
etimologie:
  • Faptă + -aș. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.