opțiuni
  • info

13 definiții pentru făptuitor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FĂPTUITOR, -OARE, făptuitori, -oare, s. m. și f. 1. Făptaș. 2. Persoană care făptuiește, realizează ceva. [Pr.: -tu-i-] – Făptui + suf. -tor.

făptuitor, ~oare smf [At: NEGRUZZI, S. II, 146 / Pl: ~i, ~oare / E: făptui + -(i)tor] 1 Făptaș. 2 (Rar) Persoană care săvârșește o acțiune.

FĂPTUITOR, -TOARE adj. verb. și sm. f. FĂPTUI. Care făptuește.

FĂPTUITOR, -OARE, făptuitori, -oare, s. m. și f. 1. Făptaș. 2. (Rar) Persoană care făptuiește, realizează ceva. [Pr.: -tu-i-] – Făptui + suf. -tor.

FĂPTUITOR, -OARE, făptuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care a săvîrșit o faptă (rea); (urmat de o determinare în genitiv) autor. V. făptaș. Va scoate din ascunzătoare pe nelegiuitul făptuitor. GALACTION, O. I 256. Împărăteasa... strică înaltul sfat și înființă sfatul de cabinet alcătuit mai ales din acei ce fuseseră făptuitorii acestei prefaceri. NEGRUZZI, S. II 146. – Pronunțat: -tu-i-.

FĂPTUITOR ~i m. 1) Persoană care înfăptuiește, săvârșește ceva. 2) v. FĂPTAȘ. [Sil. -tu-i-] /a făptui + suf. ~tor

făptuitor m. cel ce făptuiește.

făptuitór, -oáre adj. Făptaș, care făptuĭește.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

făptuitor (desp. -tu-i-) s. m., pl. făptuitori

făptuitor (-tu-i-) s. m., pl. făptuitori

făptuitor s. m. (sil. -tu-i), pl. făptuitori

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FĂPTUITOR s. 1. v. infractor. 2. v. autor.

FĂPTUITOR s. (JUR.) 1. făptaș, infractor, răufăcător. (~ a fost condamnat.) 2. autor, făptaș, (înv.) pricinuitor. (~ furtului.)

Intrare: făptuitor
  • silabație: făp-tu-i-tor info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • făptuitor
  • făptuitorul
  • făptuitoru‑
plural
  • făptuitori
  • făptuitorii
genitiv-dativ singular
  • făptuitor
  • făptuitorului
plural
  • făptuitori
  • făptuitorilor
vocativ singular
  • făptuitorule
plural
  • făptuitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

făptuitor, făptuitorisubstantiv masculin
făptuitoare, făptuitoaresubstantiv feminin

  • 1. Făptaș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: făptaș
    • format_quote Va scoate din ascunzătoare pe nelegiuitul făptuitor. GALACTION, O. I 256. DLRLC
    • format_quote Împărăteasa... strică înaltul sfat și înființă sfatul de cabinet alcătuit mai ales din acei ce fuseseră făptuitorii acestei prefaceri. NEGRUZZI, S. II 146. DLRLC
  • 2. rar Persoană care făptuiește, realizează ceva. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • Făptui + -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.