gălăgie sf [At: GHICA, S. 50 / V: (Mol) hă~ / E: pbl gălăgi + -ie] 1 Zgomot mare de oameni care strigă, vorbesc prea tare, se ceartă, se bat etc. Si: hărmălaie, larmă, (pop) vuiet, (reg) holcă, lolăt, toi. 2 Zgomot produs de mașini, aparate. 3 (Eng^[1]) Ceartă.

GĂLĂGIE s. f. Zgomot mare făcut mai ales de oameni cînd rîd și vorbesc sau cînd strigă și se ceartă; larmă, tărăboi. V. hărmălaie. Gălăgia parcă s-a depărtat. Au ieșit de mult din Moși. PAS, Z. I 127. La circiuma lui Busuioc era gălăgie și veselie. REBREANU, R. II 98. Aud gălăgia mulțimii de școlari la ceasul ieșirii. VLAHUȚĂ, O. A. 234. Și pentru ce vă sfădiți voi?... căci gălăgia ce faceți voi, mort d-ar fi cineva, și tot îl deșteptați. ISPIRESCU, L. 215. – Variantă: (regional) hălăgie (CONTEMPORANUL, I 234, CREANGĂ, A. 40) s. f.

GĂLĂGIE f. Zgomot mare (de glasuri, de mijloace de transport etc.); larmă; zarvă. [G.-D. gălăgiei] /cf. ucr. galas

gălăgie f. mare sgomot, larmă confuză. [Cf. rut. GALAS, larmă].

gălăgíe (vest) și hălăgíe (est) f. (rudă cu rut. galáĭkati, ceh. halušiti, a face huĭet, ș. a. Bern. 1, 293. Cp. și cu gălămoz 2). Tărăboĭ, mare zgomot de vocĭ: copiiĭ fac gălăgie, un bețiv făcea gălăgie pe stradă. V. larmă.

hălăgie sf vz gălăgie

hălăgie f. Mold. gălăgie: săturându-se de atâta hălăgie CR. [Cf. pol. HALAS (rut. GALAS), gălăgie].

hălăgíe, V. gălăgie.

gălăgie s. f., art. gălăgia, g.-d. gălăgii, art. gălăgiei

gălăgie s. f., art. gălăgia, g.-d. gălăgii, art. gălăgiei

gălăgie s. f., art. gălăgia, g.-d. gălăgii, art. gălăgiei; pl. gălăgii

GĂLĂGIE s. 1. v. hărmălaie. 2. v. zgomot.

GĂLĂGIE s. 1. balamuc, hărmălaie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot, (rar) larmăt, (astăzi rar) strigare, (pop. și fam.) chiloman, (înv. și reg.) toi, (reg.) haraiman, hălălaie, hărhălaie, toiet, toloboată, tololoi, (Mold., Bucov. și Transilv.) holcă, (Transilv.) lolotă, (înv.) calabalîc, dandana, dănănaie, dăndănaie, gîlceavă, (fig.) țigănie, (arg.) năsulie. (Era o ~ de nedescris.) 2. freamăt, larmă, tumult, vuiet, zgomot. (Ce ~ se aude?)

Gălăgie ≠ liniște, muțenie, tăcere, liniștit

gălăgie, gălăgii s. f. 1. vorbărie. 2. protest.

GĂLĂGIE bahaus, chiloman, circ, circăreală, haloimăs, iureș, muzică, șucăr, țigănie, zaur.