gardian sm [At: DUNĂREANU, CH. 94 / P: ~di-an / Pl: ~ieni / E: fr gardien] 1 Paznic al unui local, al unei instituții Si: (înv) strajă. 2 (În poliția de odinioară) Gardist (1). 3 Supraveghetor într-un magazin sau într-un spital, mai ales în saloanele cu bolnavi mintal. 4 (s) ~ public Agent de pază care supraveghează străzile unui oraș, piețele, parcurile etc.

GARDIAN, gardieni, s. m. Persoană care păzește un local sau o instituție, sau care este însărcinată cu supravegherea unui spital, unui muzeu etc. (v. paznic); (ieșit din uz) gardist (1). Cînd... se apropiară mai tîrziu de casele boierilor, văzură gardieni la porți. PAS, Z. III 155. Gardianul de noapte bătu la fereastra directorului și-și dete raportul. VLAHUȚĂ, O. A. 152. – Pronunțat: -di-an.

GARDIAN s.m. Paznic al unui local, al unei instituții. [Pron. -di-an. / < fr. gardien].

GARDIAN s. m. paznic al unui local, al unei instituții. (< fr. gardien)

GARDIAN ~eni m. Persoană care are misiunea de a păzi o instituție. /<fr. gardien

gardian m. păzitor de noapte.

*gardián m. (fr. gardien, de unde și turc. ghardian și vardian). Păzitor public al stradelor orașelor, numit pînă la 1918 maĭ des gardist orĭ sergent de oraș orĭ de stradă. – Fem. gardiancă, pl. ence, infirmieră de spital.

vardian sm vz gardian

gardian (desp. -di-an) s. m., pl. gardieni (desp. -di-eni)

gardian (-di-an) s. m., pl. gardieni (-di-eni)

gardian s. m. (sil. -di-an), pl. gardieni (sil. -di-eni)

GARDIAN s. 1. paznic, păzitor, (ieșit din uz) gardist, (germanism reg.) vehter. (~ de întreprindere.) 2. v. temnicer. 3. v. sergent.

GARDIAN s. 1. paznic, păzitor, (ieșit din uz) gardist, (germanism reg.) vehter. 2. temnicer. 3. sergent, (pop.) gardist, vardist, (înv.) zapciu, (arg.) scatiu, sticlete. (~ de stradă.)

GARDIAN barosan, cartaboi, chelar, cuc, daraban, gabor, geanabet, izolator, jitar, jupân, priponar.