opțiuni
  • info

28 de definiții pentru gealat

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GEALAT, gealați, s. m. 1. (Înv.) Călău, gâde. 2. (De obicei peior. sau fam.) Om voinic, zdravăn (și violent). – Din tc. cellât.

GEALAT, gealați, s. m. 1. (Înv.) Călău, gâde. 2. (De obicei peior. sau fam.) Om voinic, zdravăn (și violent). – Din tc. cellât.

gealat sm [At: (a. 1776) URICARIUL XIX, 392 / V: gelat, ~ap, ~lăp, ~lâp, ~lău / Pl: ~ați / E: tc ğellad] 1 (Înv) Călău. 2 (Fam; prt) Om voinic și violent. 3 (Orn; reg) Muscar sur. 4 (Orn; reg; îs) ~ roșietic Muscar mic.

GEALAT, gealați, s. m. (Învechit) Călău, gîde. Auzind împăratul că nu s-a găsit nici de astă dată inelul, porunci vizirului să vestească gealatul. POPESCU, B. I 26. Periră unul dupe altul sub sabia gealatului. ODOBESCU, S. I 257. Ipsilant... a scăpat de gealat ca prin urechile acului. GHICA, S. 17. ♦ (Azi, fig., cu nuanță peiorativă) Om voinic, puternic, adesea bătăuș. – Variantă: gelat (ALECSANDRI, P. P. 221) s. m.

GEALAT ~ți m. 1) înv. Persoană care execută condamnații la moarte; călău; gâde. 2) Om zdravăn (și violent). /<turc. cellât

GEALAT s.m. v. gelat.

gealat m. 1. calău (Mold. gelat): doi gelați veneau curând săbiile fluturând POP.; 2. Buc. soiu de vrabie care se hrănește cu muște (Muscicapa), lit. calăul muștelor. [Turc. DJELLAT].

gealát, V. gelat.

gealap sm vz gealat

gealăp sm vz gealat[1] modificată

  1. În original, tipărit greșit: gealăt — LauraGellner

gealău1 sm vz gealat

gealâp sm vz gealap[1]

  1. gealap trimite la gealat. — gall

gelat sm vz gealat

GELAT s. m. v. gealat.

GELAT s. m. (Mold., ȚR) Călău. A: Au trimis pe acei doi gelați (adică ucigași de oameni) ca să-l ia. AXINTE URICARIUL. Au zis: O, gelate (adecă calo), de ai cît de puțină dureri în inima ta, omoară-mă și nu mă mai căzni! H 1771, 99r. B: Gibel, gealău, gîde, gealat. ST. LEX., 281. Variante: gealat (ST. LEX., 281). Etimologie: tc. cellât. Cf. c ă l ă u, g î d e, h o h e r.

gelat m. Mold. V. gealat.

gelát m. (turc. ğellat, d. pers. ğellad; ngr. tzelátis, sîrb. gelat). Vechĭ. Calăŭ. – În Munt. și gealat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

gealat (înv., fam.) (desp. gea-) s. m., pl. gealați

gealat (înv., fam.) (gea-) s. m., pl. gealați

gealat s. m. (sil. gea-), pl. gealați

gealat

gealat, -ți.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GEALAT s. v. călău, gâde.

gealat s. v. CĂLĂU. GÎDE.

GELAT s. v. muscar.

GELAT s. (ORNIT.; Muscicapa striata) muscar.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

gealat (gealați), s. m. – 1. Călău. – 2. Pasăre, muscar. – 3. (Arg.) Tip, individ. – Var. (înv.) gelat. Mr., megl. gilat. Tc. cellad (Meyer 79; Șeineanu, II, 177), cf. ngr. τζελάτης, alb. ğelat, bg. dželatin. Sec. XVII.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

gealat, gealați s. m. 1. (înv.) călău, gâde 2. (peior.) om voinic și violent; bătăuș

gelat, gelați s. m. bărbat dat cu mult gel de păr.

Intrare: gealat
  • silabație: gea-lat info
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gealat
  • gealatul
  • gealatu‑
plural
  • gealați
  • gealații
genitiv-dativ singular
  • gealat
  • gealatului
plural
  • gealați
  • gealaților
vocativ singular
  • gealatule
  • gealate
plural
  • gealaților
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gealăp
  • gealăpul
  • gealăpu‑
plural
  • gealăpi
  • gealăpii
genitiv-dativ singular
  • gealăp
  • gealăpului
plural
  • gealăpi
  • gealăpilor
vocativ singular
  • gealăpule
  • gealăpe
plural
  • gealăpilor
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gelat
  • gelatul
  • gelatu‑
plural
  • gelați
  • gelații
genitiv-dativ singular
  • gelat
  • gelatului
plural
  • gelați
  • gelaților
vocativ singular
  • gelatule
  • gelate
plural
  • gelaților
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gealâp
  • gealâpul
  • gealâpu‑
plural
  • gealâpi
  • gealâpii
genitiv-dativ singular
  • gealâp
  • gealâpului
plural
  • gealâpi
  • gealâpilor
vocativ singular
  • gealâpule
  • gealâpe
plural
  • gealâpilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gealap
  • gealapul
  • gealapu‑
plural
  • gealapi
  • gealapii
genitiv-dativ singular
  • gealap
  • gealapului
plural
  • gealapi
  • gealapilor
vocativ singular
  • gealapule
  • gealape
plural
  • gealapilor
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gealău
  • gealăul
  • gealău‑
plural
  • gealăi
  • gealăii
genitiv-dativ singular
  • gealău
  • gealăului
plural
  • gealăi
  • gealăilor
vocativ singular
  • gealăule
plural
  • gealăilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

gealat, gealațisubstantiv masculin

  • 1. învechit Călău, gâde. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: călău gâde
    • format_quote Auzind împăratul că nu s-a găsit nici de astă dată inelul, porunci vizirului să vestească gealatul. POPESCU, B. I 26. DLRLC
    • format_quote Periră unul dupe altul sub sabia gealatului. ODOBESCU, S. I 257. DLRLC
    • format_quote Ipsilant... a scăpat de gealat ca prin urechile acului. GHICA, S. 17. DLRLC
  • 2. de obicei peiorativ sau familiar Om voinic, zdravăn (și violent). DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. Muscar. Sinonime
    sinonime: muscar
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.