GENTILOM, gentilomi, s. m. (În Evul Mediu, în Apusul Europei) Nobil, aristocrat. ♦ Fig. Om cu comportări alese, ireproșabile. – Din fr. gentilhomme.

gentilom sm [At: NEGRUZZI, S. II, 95 / Pl: ~i / E: fr gentilhomme] 1 Nobil. 2 Aristocrat. 3 (Fig) Om ale cărui purtări sunt alese, ireproșabile.

GENTILOM, gentilomi, s. m. (în societatea feudală apuseană) Nobil, aristocrat. ♦ Fig. Om cu comportări alese, ireproșabile. – Din fr. gentilhomme.

GENTILOM, gentilomi, s. m. (În societatea feudală apuseană) Nobil, aristocrat.

GENTILOM s.m. Nobil, aristocrat din societatea feudală apuseană. [< fr. gentilhomme, cf. it. gentiluomo].

GENTILOM s. n. (în societatea feudală) nobil, aristocrat. ◊ (fig.) om cu maniere alese, amabil; distins. (< fr. gentilhomme)

GENTILOM ~i m. 1) (în Europa apuseană din evul mediu) Persoană din societatea înaltă; nobil; aristocrat. 2) fig. livr. Persoană care respectă cu strictețe eticheta; om cu purtare curtenitoare; gentleman. /<fr. gentilhomme

gentilom m. 1. om de familie nobilă, la Francezi; 2. om cum se cade.

*gentilóm m. (fr. gentilhomme, it. gentiluomo. V. galantom). Nobil, boĭer. Fig. Bine crescut, cavaler, distins în purtare.

gentilom (desp. -ti-lom/-til-om) s. m., pl. gentilomi

!gentilom (-ti-lom/-til-om) s. m., pl. gentilomi

gentilom s. m. (sil. mf. -om), pl. gentilomi

GENTILOM s. v. nobil.

GENTILOM s. aristocrat, nobil, patrician, (rar) magnat. (Un ~ din apusul feudal al Europei.)