genuflexiune sf [At: CADE / P: ~xi-u~ / Pl: ~ni / E: fr génuflexion] Îndoire a genunchilor (executată de obicei în cursul unui exercițiu de gimnastică).

GENUFLEXIUNE, genuflexiuni, s. f. (Franțuzism) Îndoire a genunchilor; îngenunchiere. – Pronunțat: -xi-u-.

GENUFLEXIUNE s.f. Îndoire a genunchilor, îngenunchere. [Pron. -xi-u-, var. genuflexie s.f. / cf. fr. génuflexion < lat. genu – genunchi, flexio – încovoiere].

GENUFLEXIUNE s. f. îndoire a genunchilor. (< fr. génuflexion)

GENUFLEXIUNE ~i f. 1) (în exercițiile de gimnastică) Îndoire a genunchilor. 2) Așezare în genunchi în semn de respect sau de supunere. 3) fig. Comportament servil. [G.-D. genuflexiunii; Sil. -xi-u-] /<fr. génuflexion

genuflexiune f. îngenuchiere pentru adorațiune sau umilire.

*genuflexiúne f. (lat. genufléxio, -ónis, d. genu, genuchĭ, și flexio, îndoire). Îndoirea genuchilor. Fig. Lingușire josnică, servilizm.

GENUFLEXIE s.f. v. genuflexiune.

genuflexiune (desp. -nu-fle-xi-u-) s. f., g.-d. art. genuflexiunii; pl. genuflexiuni

genuflexiune (-nu-fle-xi-u-) s. f., g.-d. art. genuflexiunii; pl. genuflexiuni

genuflexiune s. f. → flexiune

genuflexiune (i-u)

GENUFLEXIUNE s. v. îngenunchere.

genuflexiune s. v. ÎNGENUNCHERE.