gheboșa vr [At: HOGAȘ, M.N. 191 / V: ~și / Pzi: ~șez / E: ghebos] 1 A se face ghebos (1) Si: a se cocoșa. 2 (Pex) A se gârbovi (de bătrânețe). corectat(ă)

GHEBOȘA, gheboșez, vb. I. Refl. 1. A se face ghebos, a se cocoșa; p. ext. a se gîrbovi (de bătrînețe). Hop așa, vere, așa, Pînă ne vom gheboșa! TEODORESCU, P. P. 333. 2. A se pleca de spate, a se încovoia. Cum am ajuns acasă, m-am gheboșat asupra cărțuliei mele. SADOVEANU, E. 113. Băgă toată mîna dreaptă, aproape pînă În cot, tocmai în fundul chimirului și, gheboșîndu-se oarecum, scoase o lulea de lut. HOGAȘ, M. N. 191. – Variantă: gheboși, gheboșesc (POPA, V. 330), vb. IV.

A GHEBOȘA ~ez tranz. A face să se gheboșeze; a cocoșa; a gârbovi. /Din ghebos

A SE GHEBOȘA mă ~ez intranz. 1) A căpăta gheb; a se cocoșa. 2) A-și încovoia spatele (de greutate, de bătrânețe etc.); a deveni grebănos; a se gârbovi; a se cocoșa. /Din ghebos

gheboși vtr vz gheboșa

gheboșéz v. tr. (d. ghebos). Fac ghebos, gîrbovesc: bătrîneța l-a gheboșat. V. refl. S’a gheboșat de frig. – Și îngh- și gheboșesc. La Dos. (Acad.) ghibuit, gheboșat.

gheboșa (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă gheboșez, 3 se gheboșează; conj. prez. 1 sg. să mă gheboșez, 3 să se gheboșeze; imper. 2 sg. afirm. gheboșează-te; ger. gheboșându-mă

!gheboșa (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se gheboșează; conj. prez. 3 să se gheboșeze; ger. gheboșându-se

gheboșa vb., ind. prez. 1 gheboșez, 3 sg. și pl. gheboșează, 1 pl. gheboșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. gheboșeze; ger. gheboșând

gheboșa (ind. prez. 3 sg. și pl. gheboșează, 1 pl. gheboșăm, ger. gheboșînd)

GHEBOȘA vb. v. gârbovi.

GHEBOȘA vb. a se cocîrja, a se cocoșa, a se gîrbovi, a se încovoia, a se îndoi. (Bietul om s-a ~ de tot de bătrînețe.)

A se gheboșa ≠ a se îndrepta