glazură sf [At: IONESCU-MUSCEL, ȚES 75 / V: ~sură^[1] / Pl: ~ri / E: ger Glasur] 1 Strat subțire de zahăr ars, de ciocolată, de șerbet etc. cu care se acoperă unele prăjituri, bomboane, fructe etc pentru a le da un gust și un aspect mai plăcut. 2 Strat subțire și transparent din ou, lapte etc. cu care se acoperă orezul, unele paste făinoase etc. pentru a le da un aspect mai frumos și pentru a nu se lipi la fiert sau la prăjit. 3 (Teh) Masă sticloasă sau translucidă, colorată sau nu, care servește la acoperirea produselor ceramice pentru a le impermeabiliza sau în scop decorativ Si: email, smalț. corectat(ă)

GLAZURĂ, glazuri, s. f. 1. Strat subțire de ciocolată sau de șerbet de fructe, de zahăr ars etc., cu care se acoperă torturile, prăjiturile și bomboanele. 2. Email pentru produse ceramice, în special pentru faianța fină.

GLAZURĂ s.f. 1. Strat de ciocolată, de șerbet etc. care se întinde deasupra unui tort, a bomboanelor etc. 2. Email, smalț de ceramică sau de faianță fină. [< germ. Glasur].

GLAZURĂ s. f. 1. strat de ciocolată, de șerbet etc. care se întinde deasupra unui tort, a bomboanelor. 2. email de ceramică sau de faianță fină. (< germ. Glasur)

GLAZURĂ ~i f. 1) Strat subțire de zahăr ars sau de ciocolată cu care se acoperă unele cofeturi. 2) Smalț care se aplică pe obiectele de ceramică. /<germ. Glasur

glasură sf vz glazură

glazură s. f., g.-d. art. glazurii; pl. glazuri

glazură s. f., g.-d. art. glazurii; pl. glazuri

glazură s. f., g.-d. art. glazurii; pl. glazuri

glazură, gen. glazurii

GLAZURĂ s. 1. v. email. 2. cuvertă, cuvertură. (~ pentru obiecte de faianță.)

GLAZURĂ s. 1. email, smalț, (reg.) călai, maz, mazlu, mortasîncă, smînțuială. (Vase de ceramică cu ~.) 2. cuvertură. (~ pentru obiecte de faianță.)