gloduros, ~oasă a [At: PANN, E. I, 91/3 / V: ~dor~ / Pl: ~oși, ~oase / E: gloduri + -os] 1 (Mun) Care e plin de bulgări, de hopuri. 2 (Reg; fig) Aspru. 3 (Reg; fig) Cu neregularități. 4 (Reg; d. abstracte) Care e lipsit de armonie. 5 (Mol) Plin de noroi.

GLODUROS, -OASĂ, gloduroși, -oase, adj. 1. Plin de noroi, noroios. Trecînd printr-un loc cam gloduros, i s-au înfipt carul în imala aceea. SBIERA, P. 199. 2. Cu gloduri, cu bulgări. Pămîntul era gloduros, tare ca fierul. SANDU-ALDEA, U. P. 44. ◊ Fig. Orațiu... îndreptă și alungă ceea ce era prea aspru și prea gloduros în limba și în exametrul părintelui satirei. ODOBESCU, S. I 48. – Variantă: glodoros, -oasă (PANN, P. V. II 119, TEODORESCU, P. P. 131) adj.

GLODUROS ~oasă (~oși, ~oase) 1) Care este plin de glod; cu glod; noroios. 2) Care are (mult) glod; cu (mult) glod. /gloduri (pl.) + suf. ~os

gloduros a. 1. plin de bulgări, colțuros: o fășioară de pământ gloduroasă și ghimpoasă PANN; 2. fig. grosolan: cuvânt prea gloduros PANN.

GLODOROS, -OASĂ, adj. v. gloduros.

GLODOS, -OASĂ, adj. v. gloduros.

glodoros, ~oasă a vz gloduros

GLODOS, -OASĂ adj. V. gloduros.

glodorós, glodurós și glodós, -oásă adj. Est. Plin de glod, de noroĭ. Vest. (glodoros și gloduros). Plin de glodurĭ, grunțuros. Fig. Aspru, grosolan: cuvînt gloduros.

gloduros (pop.) adj. m., pl. gloduroși; f. gloduroasă, pl. gloduroase

gloduros (pop.) adj. m., pl. gloduroși; f. gloduroasă, pl. gloduroase

gloduros adj. m., pl. gloduroși; f. sg. gloduroasă, pl. gloduroase

GLODUROS adj. v. mâlos, mlăștinos, mocirlos, nămolos, noroios.

GLODUROS adj. bolovănos, pietros, (rar) bolovănit, bulgăros, (reg.) stolohănos, (prin Transilv. și Ban.) bordos, (Ban.) bușos. (Pământ, teren ~.)

gloduros adj. v. MÎLOS. MLĂȘTINOS. MOCIRLOS. NĂMOLOS. NOROIOS.

GLODUROS adj. bolovănos, pietros, (rar) bolovănit, bulgăros, (reg.) stolohănos, (prin Transilv. și Ban.) bordos, (Ban.) bușos. (Pămînt, teren ~.)