gloduros, ~oasă a [At: PANN, E. I, 91/3 / V: ~dor~ / Pl: ~oși, ~oase / E: gloduri + -os] 1 (Mun) Care e plin de bulgări, de hopuri. 2 (Reg; fig) Aspru. 3 (Reg; fig) Cu neregularități. 4 (Reg; d. abstracte) Care e lipsit de armonie. 5 (Mol) Plin de noroi.

GLODUROS, GLODOROS adj. 1 Plin de bulgări uscați, de gloduri: pămîntul era gloduros, tare ca fierul ¶ 2 Ⓕ Cu asperități: alungă ce era prea aspru și prea gloduros în limba ... părintelui satirei (ODOB.) ¶ 3 Mold. Bucov. Noroios, plin de glod: trecînd printr’un loc cam gloduros, i s’a înfipt carul în imala aceea (SB.); acele uliți strîmbe, glodoroase și murdare (DLVR.).

GLODUROS, -OASĂ, gloduroși, -oase, adj. 1. Plin de noroi, noroios. Trecînd printr-un loc cam gloduros, i s-au înfipt carul în imala aceea. SBIERA, P. 199. 2. Cu gloduri, cu bulgări. Pămîntul era gloduros, tare ca fierul. SANDU-ALDEA, U. P. 44. ◊ Fig. Orațiu... îndreptă și alungă ceea ce era prea aspru și prea gloduros în limba și în exametrul părintelui satirei. ODOBESCU, S. I 48. – Variantă: glodoros, -oasă (PANN, P. V. II 119, TEODORESCU, P. P. 131) adj.

GLODUROS ~oasă (~oși, ~oase) 1) Care este plin de glod; cu glod; noroios. 2) Care are (mult) glod; cu (mult) glod. /gloduri (pl.) + suf. ~os

gloduros a. 1. plin de bulgări, colțuros: o fășioară de pământ gloduroasă și ghimpoasă PANN; 2. fig. grosolan: cuvânt prea gloduros PANN.

GLODOROS, -OASĂ, adj. v. gloduros.

GLODOS, -OASĂ, adj. v. gloduros.

glodoros, ~oasă a vz gloduros

GLODOROS 👉 GLODUROS.

GLODOS, -OASĂ adj. V. gloduros.

glodorós, glodurós și glodós, -oásă adj. Est. Plin de glod, de noroĭ. Vest. (glodoros și gloduros). Plin de glodurĭ, grunțuros. Fig. Aspru, grosolan: cuvînt gloduros.

gloduros (pop.) adj. m., pl. gloduroși; f. gloduroasă, pl. gloduroase

gloduros (pop.) adj. m., pl. gloduroși; f. gloduroasă, pl. gloduroase

gloduros adj. m., pl. gloduroși; f. sg. gloduroasă, pl. gloduroase

GLODUROS adj. bolovănos, pietros, (rar) bolovănit, bulgăros, (reg.) stolohănos, (prin Transilv. și Ban.) bordos, (Ban.) bușos. (Pământ, teren ~.)

GLODUROS adj. v. mâlos, mlăștinos, mocirlos, nămolos, noroios.

gloduros adj. v. MÎLOS. MLĂȘTINOS. MOCIRLOS. NĂMOLOS. NOROIOS.

GLODUROS adj. bolovănos, pietros, (rar) bolovănit, bulgăros, (reg.) stolohănos, (prin Transilv. și Ban.) bordos, (Ban.) bușos. (Pămînt, teren ~.)