glucidă sf [At: DEX / V: (iuz) ~id^[1] sn / Pl: ~de / E: fr glucide] Substanță organică naturală care conține carbon, hidrogen și oxigen, reprezentând un constituent fundamental al materiei vii și având un rol important în metabolism. corectat(ă)

GLUCIDĂ ~e f. pl. Substanțe organice naturale, care constituie componente fundamentale ale materiei vii, având un rol important în metabolism; hidrați de carbon; zaharide. /<fr. glucides

glucid sn vz glucidă

GLICIDE s.f.pl. v. glucide.

GLUCIDE s.f.pl. Substanțe organice care intră în compoziția protoplasmei; hidrați de carbon. [Var. glicide s.f.pl., sg. glucidă. / < fr. glucides, cf. gr. glykys – dulce].

GLUCIDE s. f. pl. substanțe organice care intră în compoziția protoplasmei; hidrați de carbon, zaharide. (< fr. glucides)

glucidă s. f., g.-d. art. glucidei; pl. glucide

glucidă s. f., g.-d. art. glucidei; pl. glucide

glucidă s. f., g.-d. art. glucidei; pl. glucide

glucid s. n. (pl. glucide)

GLUCIDĂ s. (BIOL.) carbohidrat, zaharidă, zaharuri (pl.), hidrat de carbon.

GLUCID s. (BIOL.) zahar, hidrat de carbon.

GLUCÍDE (< fr.; {s} gr. glykys „dulce” + eidos „aspect”) s. f. pl. Clasă de substanțe organice naturale, sintetizate de plante cu ajutorul luminii (fotosinteză) prin asimilație clorofiliană. G. sunt constituenți fundamentali ai materiei vii, având un important rol energetic în metabolism; sunt clasificate în mono- (glucoza), oligo- (zaharoza, lactoza) și polizaharide (amidonul, celuloza, glicogenul). Sin. hidrați de carbon (3), zaharuri, zaharide.