12 definiții pentru grandoman
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GRANDOMAN, -Ă, grandomani, -e, s. m. și f. Persoană care suferă de grandomanie; megaloman. – Din grandomanie (derivat regresiv).
GRANDOMAN, -Ă, grandomani, -e, s. m. și f. Persoană care suferă de grandomanie; megaloman. – Din grandomanie (derivat regresiv).
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
grandoman, ~ă a [At: IORGA, CH. II, 79 / Pl: ~i, ~e / E: drr grandomanie] Persoană care suferă de grandomanie Si: megaloman.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GRANDOMAN, -Ă, grandomani, -e, s. m. și f. Persoană care suferă de grandomanie. Se măritase c-un stropșit, cu unu... Amilcar Ciuhureanu, poet simbolist, un grandoman ridicol pe care ea îl credea un geniu neînțeles. VLAHUȚĂ, O. A. 318.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GRANDOMAN, -Ă s.m. și f. Cel care suferă de grandomanie; îngîmfat. [< grandomanie].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GRANDOMAN, -Ă s. m. f. cel care suferă de grandomanie. (< grandomanie)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
GRANDOMAN ~i m. Persoană care suferă de grandomanie. /Din grandomanie
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
grandoman a. și m. care face pe marele.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
grandoman s. m., pl. grandomani
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
grandoman s. m., pl. grandomani
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
grandoman s. m., pl. grandomani
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
GRANDOMAN adj. v. îngâmfat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
GRANDOMAN adj. fudul, infatuat, încrezut, înfumurat, îngîmfat, megaloman, mîndru, orgolios, semeț, trufaș, țanțoș, vanitos, (livr.) prezumțios, suficient, (înv. și pop.) măreț, (pop. și fam.) țifnos, (pop.) falnic, fălos, închipuit, (înv. și reg.) pîșin, (prin Ban.) măros, nărtos, (înv.) fumuros, preaînălțat, zadarnic, (fig.) bățos, înțepat, scrobit.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
grandoman, grandomanisubstantiv masculin grandomană, grandomanesubstantiv feminin
- 1. Persoană care suferă de grandomanie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: megaloman
- Se măritase c-un stropșit, cu unu... Amilcar Ciuhureanu, poet simbolist, un grandoman ridicol pe care ea îl credea un geniu neînțeles. VLAHUȚĂ, O. A. 318. DLRLC
-
etimologie:
- grandomanie DEX '09 DEX '98 DN