11 definiții pentru grațiere
din care- explicative (5)
- morfologice (3)
- relaționale (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GRAȚIERE, grațieri, s. f. Acțiunea de a grația și rezultatul ei. [Pr.: -ți-e-] – V. grația.
GRAȚIERE, grațieri, s. f. Acțiunea de a grația și rezultatul ei. [Pr.: -ți-e-] – V. grația.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
grațiere sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: grația] 1-2 Reducere (sau anulare) a unei pedepse printr-un act prezidențial.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GRAȚIERE, grațieri, s. f. Acțiunea de a grația; iertare de pedeapsă acordată unui condamnat.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GRAȚIERE s.f. Iertare de pedeapsă a unui condamnat. [< grația].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GRAȚIERE ~i f. 1) v. A GRAȚIA. 2) Favoare acordată cuiva constând în absolvirea de o pedeapsă; iertare a unui păcat. 3) Act prin care se acordă cuiva o astfel de favoare. /v. a grația
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
grațiere (desp. -ți e-) s. f., g.-d. art. grațierii; pl. grațieri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
grațiere (-ți-e-) s. f., g.-d. art. grațierii; pl. grațieri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
grațiere s. f. (sil. -ți-e-), g.-d. art. grațierii; pl. grațieri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
GRAȚIERE s. (JUR.) (înv.) grație. (Condamnatul a obținut ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
GRAȚIERE s. (JUR.) (înv.) grație. (Condamnatul a obținut ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Grațiere ≠ condamnare
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: gra-ți-e-re
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
grațiere, grațierisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a grația și rezultatul ei; iertare de pedeapsă acordată unui condamnat. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: grație antonime: condamnare
- 2. Act prin care se acordă cuiva o astfel de favoare. NODEX
etimologie:
- grația DEX '09 DEX '98 DN