GRILĂ, grile, s. f. 1. Electrod în formă de sită sau de spirală, intercalat între anodul și catodul unui tub electronic sau între alți doi electrozi, prin deschiderile căruia poate trece un flux de electroni sau de ioni; grătar (5), sită. 2. Panou format din zăbrele paralele, montat în fața unei uși, a unei ferestre etc. 3. (Mil.) Obstacol făcut din bare de oțel, așezat în fața sau în spatele șanțului unei fortificații sau la deschiderile unei cazemate. 4. Prăjitură în formă de grilă (2), preparată din aluat și unsă cu sirop de zahăr sau miere. 5. Careu de cuvinte încrucișate – Din fr. grille.

grilă sf [At: LTR / Pl: ~le / E: fr grille] 1 Grătar fix sau mobil alcătuit dintr-o rețea de vergele paralele, care se așază în fața unei ferestre, uși, vitrine etc. pentru a o apăra. 2 (Mil) Obstacol făcut din bare de oțel, așezat în fața sau în spatele șanțului unei fortificații sau la deschiderile unei cazemate. 3 Electrod în formă de sită sau de gard din sârmă intercalat între anodul și catodul unui tub electric sau între alți doi electrozi, prin deschiderile căruia poate trece un flux de electroni sau de ioni Si: grătar (9), sită. 4 Prăjitură în formă de grilă (1), preparată din aluat și unsă cu sirop de zahăr sau miere. 5 Organizare și dispunere a unor date sub formă de tabel. 6 (Îs) ~ de salarizare Ansamblu ierarhizat al salariilor într-o întreprindere, într-o convenție civilă etc. 7 (Șîs test ~) Modalitate de verificare a cunoștințelor în care întrebările sunt însoțite de variante de răspunsuri, din care cel verificat trebuie să aleagă pe cea corectă.

GRILĂ, grile, s. f. 1. Electrod în formă de sită, de spirală, de gard din sârmă, intercalat între anodul și catodul unui tub electronic sau între alți doi electrozi, prin deschiderile căruia poate trece un flux de electroni sau de ioni; grătar (5), sită. 2. Gărduleț fix sau mobil alcătuit dintr-o rețea de vergele paralele, care închide sau apără golul unei uși, al unei ferestre, al unei vitrine etc. 3. (Mil.) Obstacol făcut din bare de oțel, așezat în fața sau în spatele șanțului unei fortificații sau la deschiderile unei cazemate. 4. Prăjitură în formă de grilă (2), preparată din aluat și unsă cu sirop de zahăr sau miere. – Din fr. grille.

GRILĂ, grile, s. f. 1. (Electricitate) Electrod în formă de sită, intercalat între anodul și catodul unei lămpi de radio. 2. (Arhit.) Panou fix sau mobil alcătuit dintr-o rețea de vergele paralele de lemn sau de metal, plasat în fața sau în golul unei uși, ferestre, vitrine etc., pentru a o închide sau a o apăra. 3. (Mil.) Obstacol în fața sau în spatele șanțului unei fortificații, alcătuit dintr-un gard de bare de oțel. ♦ Grătar făcut din bare groase de oțel și folosit pentru închiderea diferitelor tuburi de ventilație ale cazematelor spre a nu permite inamicului să arunce grenade sau alte explozive înăuntru.

GRILĂ s.f. 1. Panou de vergele de metal sau de lemn care se așază la o deschidere (ușă, fereastră, vitrină etc.) 2. (Fiz.) Electrod în formă de grătar, intercalat între anodul și catodul unei poliode; grătar. 3. Obstacol la o fortificație făcut într-un gard de vergele de oțel. ♦ Grătar din bare de oțel care închide tuburile de ventilație ale unei cazemate. ♦ Aparat de ochire a obiectivelor aeriene. 4. (Cib.) Dispozitiv pentru cifrarea și descifrarea mesajelor, a caracterelor alfanumerice. [< fr. grille].

GRILĂ s. f. 1. panou format dintr-o rețea de gratii paralele care se așază la o deschidere. 2. electrod al unei lămpi de radio, în formă de sită. 4. carton perforat care permite cifrarea și descifrarea mesajelor, a caracterelor alfanumerice și corectarea la examene. 5. desen în pătrățele pentru cuvinte încrucișate. 6. repartiție orară a emisiunilor de radio și televiziune. 7. (pl.) prăjituri preparate din cocă și miere, în formă de grilă (1). 8. zăbrelele vizierei unui coif. 9. sistem de remunerație. (< fr. grille)

grilă s. f. Sistem de remunerație ◊ „În iunie li s-a promis [mecanicilor de locomotivă] că li se vor calcula salariile după o nouă grilă.” R.l. 18 VIII 93 p. 9; v. și plajă (din fr. grille; DMC 1964; DEX, DN3 – alte sensuri)

GRILĂ¹ ~e f. Electrod al unui tub electronic care reglează fluxul de electroni (sau ioni). /<fr. grille

GRILĂ² ~e f. Panou alcătuit dintr-un grilaj, fixat în spațiul unei deschizături (fereastră, poartă, vitrină etc.) în scop protector. /<fr. grille

grílă, V. crilă.

crilă sf [At: POLIZU / V: (Olt) gr~, (reg) cril / Pl: ~le / E: sl, vsl крило, bg крил, srb kril] 1 (Pes) Fiecare din cele două părți ale năvodului Si: (reg) aripi, difane, natre, plase. 2-3 Ceată de oameni (sau de copii). 4 (Reg; îlav) Cu ~la Cu droaia. 5 (Reg) Ceată de hăitași care gonește vânatul spre vânători Si: goană. 6 (Reg; îs) Om de ~ Gonaci. 7 (Reg; îe) A bate în ~ A goni vânatul.

crílă f., pl. e (vsl. bg. sîrb. krilo, aripă. Cp. cu lat. ala, „aripă” și „escadron”. V. cîrlacĭ, cîrlan). Munt. Mold. Cîrd, ceată: crile de oamenĭ (rev. I. Crg., 8, 220), crile comandate de vechilĭ (CL. 1911, 227), Jidaniĭ se duceaŭ crilă la havră. Bătaĭe, hurc, zgornire a vînatuluĭ. – În Trans. cu crila, cu ghĭotura. În Olt. și grilă (rev. I. Crg. 2, 347). V. areapă.

grilă s. f., g.-d. art. grilei; pl. grile

grilă s. f., g.-d. art. grilei; pl. grile

grilă s. f., g.-d. art. grilei; pl. grile

GRILĂ s. (ELECTRONICĂ) grătar, sită. (~ la o poliodă.)

GRILĂ s. (ELECTRONICĂ) grătar, sită. (~ la o poliodă.)

grilă (grile), s. f. – Grilaj, zăbrele, gărduleț. Fr. grille, cf. Graur, Viața rom., 1940, nr. 3, p. 110. – Der. grilaj, s. n. (zăbrea, gratie, grilaj), din fr. grillage.

grilă, grile s. f. 1. cadru general al emisiunilor unui post de televiziune sau de radio, difuzate într-un anumit anotimp. 2. răspunsuri corecte la un test scris.