grindină [At: CORESI, PS. 214 / V: grindenă, grindene^[1], grindine / Pl: ~ne / E: ml grando, -inis] 1 sf Precipitație atmosferică alcătuită din particule de gheață care au formă de pietricele. 2 sf (Pan) Ceea ce vine, cade, năvălește în cantitate mare. 3 av (Fig) În cantitate mare și unul după altul. corectat(ă)

GRINDINĂ, grindini, s. f. (Rar la pl.) Precipitație atmosferică în formă de boabe de gheață, care cad pe timp de ploaie sau de furtună; (popular) piatră, gheață. A bătut grindina. ▭ Alunga nourii cei negri de pe deasupra satului nostru și abătea grindina în alte părți, înfingînd toporul în pămînt afară. CREANGĂ, A. 34. Un crin se usucă și-n lături s-abate Cînd ziua e rece și cerul în nori, Cînd soarele-l arde, cînd vîntul îl bate, Cînd grindina cade torente pe flori. BOLINTINEANU, O. 178. ◊ Fig. (Urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. «de») Grindini de granate băteau dinspre dușmani. TOMA, C. V. 383. Caii aleargă îndemnați de țipetele vizitiului, speriați de răpăitul stropilor care cad, repezi și grei, ca o grindină de gloanțe. VLAHUȚĂ, O. A. II 130. Bătrînul Socoleanu, doborît sub grindina laudelor... se lasase pe un scaun. NEGRUZZI, S. I 6.

GRINDINĂ ~i f. Precipitații atmosferice sub forma unor bucățele de gheață, provenite prin înghețarea picăturilor de ploaie. [G.-D. grindinei] /<lat. grando, ~inis

grindină f. 1. apă înghețată ce cade din nori în chip de grăunțe; 2. fig. mare cantitate: grindină de săgeți; bătrânul doborît de grindina laudelor NEGR. [Lat. GRANDINEM].

1) gríndină f., pl. e și ĭ (lat. grando, grándinis, it. grándine și grándina. V. grunț). Ploaĭe de gheață (peatră) care cade vara supt formă de grăunțe, une-orĭ maĭ marĭ și de cît alunele. Fig. Mare cantitate: grindină de laude, de ocărĭ.

gríndenă, gríndeni s. f. v. grindină Și ca nouri de aramă și ca ropotul de grindeni, Orizonu-ntunecându-l, vin săgeți de pretutindeni – Mihai Eminescu (Scrisoarea a III-a), Înghețe-i gerul bocnă, bată-i grindeni, Și ploaia biciuiască-i pretutindeni; – Francois Villon (Baladă șugubeață, traducere Romulus Vulpescu), Merg spre turnul nalt, cât norii albi de grindeni, Margini nu se știu, priveliștea n-are – Camil Petrescu (Samarcanda, Patul lui Procust)

grindenă sf vz grindină

grindene sf vz grindină

grindine sf vz grindină

grindină s. f., g.-d. art. grindinei; pl. grindine

grindină s. f., g.-d. art. grindinei; pl. grindine

grindină s. f., g.-d. art. grindinei; pl. grindine/grindini

GRINDINĂ s. (MET.) piatră, (Transilv. și Bucov.) gheață, (înv.) smidă. (A bătut ~.)

GRINDINĂ s. (MET.) piatră, (Transilv. și Bucov.) gheață, (înv.) smidă. (A bătut ~.)

grindină (-ni), s. f. – Precipitație atmosferică, piatră. – Mr. grîndină, megl. grindini. Lat. grandĭnem (Pușcariu 738; Candrea-Dens., 762; REW 3840a; DAR), cf. it. grandine. – Der. grindina, vb. (a cădea grindina), care, după Candrea-Dens., 763 și DAR, provine din lat. grandĭnāre.