GRIPĂ, gripe, s. f. Boală infecto-contagioasă, de natură virotică, localizată la nivelul aparatului respirator, care se manifestă prin stare generală proastă, febră, inflamația căilor respiratorii superioare, dureri musculare și de cap etc. ♦ P. gener. Nume dat unor afecțiuni sezoniere care se manifestă prin febră și catar nazal sau bronhial. – Din fr. grippe, germ. Grippe.

gripă sf [At: DA / Pl: ~pe / E: fr grippe, ger Grippe] 1 Boală contagioasă și infecțioasă, de natură virotică, localizată la nivelul aparatului respirator, care se manifestă prin stare generală proastă, febră, inflamația căilor respiratorii superioare, dureri musculare și de cap etc. 2 (Pgn) Nume dat unor afecțiuni sezoniere care se manifestă prin febră și catar nazal sau bronhial.

* GRIPĂ (pl. -pe) sf. 🩺 Catar pulmonar epidemic [fr.].

GRIPĂ, gripe, s. f. Boală infecțioasă și contagioasă, de natură virotică, localizată la nivelul aparatului respirator, care se manifestă prin stare generală proastă, febră, inflamația căilor respiratorii superioare, dureri musculare și de cap etc. ♦ P. gener. Nume dat unor afecțiuni sezoniere care se manifestă prin febră și catar nazal sau bronhial. – Din fr. grippe, germ. Grippe.

GRIPĂ s. f. Boală contagioasă acută, caracterizată prin inflamarea căilor respiratorii superioare, prin stare febrilă și dureri musculare. Gripă infecțioasă. ▭ La anii tăi, o gripă subversivă Îți poate-aduce vreo pneumonie. TOPÎRCEANU, B. 93.

GRIPĂ s.f. Boală epidemică infecțioasă, manifestată mai ales prin febră, afecțiuni respiratorii și dureri musculare. [< fr. grippe].

GRIPĂ s. f. boală epidemică infecțioasă prin febră, afecțiuni respiratorii și dureri musculare; influență (3). (< fr. grippe, germ. Grippe)

GRIPĂ ~e f. Boală contagioasă, care se manifestă prin febră, dureri musculare, tuse și guturai. [G.-D. gripei] /<fr. grippe, germ. Grippe

gripă f. Med. un fel de catar pulmonar (= fr. grippe).

1) grípă f., pl. e (ngr. și vgr. grýps, grypós, id.). Biblia 1819, 11, 14. Gripsor, pajură. V. aliet și sorliță.

2) *grípă f., pl. e (fr. grippe [și germ. grippe], d. gripper, a apuca cu ghearele, d. vgerm. de jos gripan = vgerm. de sus grifan [ngerm. greifen], de unde vine fr. griffer, a apuca, a zgîria cu gheara, griffe, gheară, rudă cu rus. hrip, răceală la gît. V. grăbesc, grif, gripcă). Med. Un fel de catar epidemic, influență.

gripă s. f., g.-d. art. gripei; pl. gripe (și în: gripă aviară, gripă sezonieră)

gripă s. f., g.-d. art. gripei; pl. gripe

gripă s. f., g.-d. art. gripei; pl. gripe

GRIPĂ s. (MED.) (astăzi rar) influență, (pop.) troahnă, (înv.) cataroi.

GRIPĂ s. (MED.) (astăzi rar) influență, (pop.) troahnă, (înv.) cataroi.