18 definiții pentru grămătic
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
- specializate (2)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GRĂMĂTIC, grămătici, s. m. Secretar sau scriitor într-o cancelarie (domnească sau boierească). ♦ (Ir.) Lingvist; gramatician. – Din ngr. ghrammatikós.
GRĂMĂTIC, grămătici, s. m. Secretar sau scriitor într-o cancelarie (domnească sau boierească). ♦ (Ir.) Lingvist; gramatician. – Din ngr. ghrammatikós.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
grămătic sm [At: CORESI, PS. 444 / V: (înv) gramatic2 / Pl: ~ici / E: ngr γραμματικός] (Înv) 1 (În limbajul bisericesc) Dascăl. 2 Secretar (și contabil) într-o cancelarie domnească (sau boierească). 3 (Irn) Lingvist. 4 (Irn) Gramatician.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GRĂMĂTIC, grămătici, s. m. (Învechit) Scriitor într-o cancelarie publică sau particulară, servind în genere și ca secretar ori contabil. Slujba grămăticilor era să ție socotelile curții boierești. CARAGIALE, O. III 162. Știut-am să-nvăț scrisoare, Sîrbească și romînească, încît ajunsei de mic În casa mitropoliei cel mai isteț grămătic. HASDEU, R. V. 15.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GRĂMĂTIC ~ci m. (în evul mediu) Slujbaș la cancelaria domnească însărcinat cu scrierea uricelor; diac; uricar. /<ngr. grammatikós
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
grămătic m. 1. od., logofăt, scriitor; 2. contabil, secretar: grămătici vătafi de curte GHICA. [Gr. mod. GRAMMATIKÓS].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
grămătíc m. (ngr. grammatikós). Vechĭ. Cîntăreț de biserică, dascăl. Elev care învăța carte la biserică. Contabil, logofăt, martalog, copist. V. diac.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gramatic2 sm vz grămătic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
grămătic (înv.) s. m., pl. grămătici
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
grămătic (înv.) s. m., pl. grămătici
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
grămătic (scrib; dascăl) s. m., pl. grămătici
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
GRĂMĂTIC s. v. cântăreț, dascăl, diac, paracliser, psalt, țârcovnic.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
GRĂMĂTIC s. v. diac.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
GRĂMĂTIC s. (IST.) diac, logofăt, pisar, scrib, scriitor, uricar. (~ în cancelariile domnești din țările române.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
grămătic s. v. CÎNTĂREȚ. DASCĂL. DIAC. PARACLISER. PSALT. ȚÎRCOVNIC.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
grămătic (grămătici), s. m. – Secretar, scriitor de cancelarie. – Mr. grămătic. Ngr. γραμματιϰός (Murnu 27), cf. bg. gramatik. Sec. XVI., înv. – Der. gramatică, s. f. (ansamblu de reguli cu privire la modificarea cuvintelor), din ngr. γραμματιϰή (sec. XVII); gramatical, adj., din fr.; gramaticesc, adj. (gramatical), sec. XVII, înv.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
grămătic, grămătici, s.m. – (înv.) Secretar într-o cancelarie boierească: „Vine Micu, grămăticu” (Antologie, 1980: 83; Sălsig). – Din ngr. ghrammatikós (Șăineanu, Scriban, DER, DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
grămătic, -i, s.m. – (înv.) Secretar într-o cancelarie boierească: „Vine Micu, grămăticu” (Antologie 1980: 83; Sălsig-Codru). – Din ngr. ghrammatikós.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
GRĂMĂTÍC (< ngr.) s. m. (În Ev. med., în Țara Românească) Scriitor (secretar) într-o cancelarie domnească sau boierească. ◊ Mare g. sau velgrămătic = șef al cancelariei domnești; îndeplinea și funcția de secretar al domnului. În Moldova se numea diac (1).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M13) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
grămătic, grămăticisubstantiv masculin
- 1. Secretar sau scriitor într-o cancelarie (domnească sau boierească). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Slujba grămăticilor era să ție socotelile curții boierești. CARAGIALE, O. III 162. DLRLC
- Știut-am să-nvăț scrisoare, Sîrbească și romînească, încît ajunsei de mic În casa mitropoliei cel mai isteț grămătic. HASDEU, R. V. 15. DLRLC
- 1.1. Gramatician, lingvist. DEX '09 DEX '98sinonime: gramatician lingvist
-
etimologie:
- ghrammatikós DEX '98 DEX '09