opțiuni
  • info

13 definiții pentru gâlcevi

din care

Explicative DEX

GÂLCEVI, gălcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă.

gâlcevi [At: DOSOFTEI, PS. 368 / Pzi: ~vesc / E: gâlceavă] 1 (Înv) vt A protesta contra cuiva prin vociferări Si: (nob) îngâlcevi. 2 vt (Pop) A se certa. 3 vt (Îvt) A-i disputa cuiva un drept. 4 vtf A învrăjbi două persoane.

GÂLCEVI, gâlcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă.

A GÂLCEVI ~esc tranz. (persoane) A face să se gâlcevească; a sfădi; a se certa. /Din gâlceavă

A SE GÂLCEVI mă ~esc intranz. A face (concomitent) schimb de vorbe de ocară (unul cu altul); a se sfădi; a se certa. /Din gâlceavă

gâlcevì v. a căuta gâlceavă, a se certa strigând tare.

GÎLCEVI, gîlcevesc, vb. IV. Refl. reciproc. A începe sau a porni gîlceava, a se lua la ceartă în gura mare, a se ciorovăi. El află mai-nainte... Ce fată se mărită, ce tînăr se însoară, Care cui face curte, cine s-a gîlcevit. NEGRUZZI, S. II 201. ◊ Fig. Gură fac ca roata morii; Și de-a valma se pornesc, Cum prin gard se gîlcevesc Vrăbii gureșe, cînd norii Ploi vestesc. COȘBUC, P. I 224. ◊ Intranz. (Rar) De-abia cînd soarele se apropia de asfințit mulțimea izbuti să se urnească de la primărie, în jos, spre curtea Iuga, sporovăind și gîlcevind. REBREANU, R. II 185.

gîlcevésc (mă) v. refl. Mă cert zgomotos.

Ortografice DOOM

gâlcevi (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă gâlcevesc, 3 sg. se gâlcevește, imperf. 1 sg. mă gâlceveam; conj. prez. 1 sg. să mă gâlcevesc, 3 să se gâlcevească; imper. 2 sg. afirm. gâlcevește-te; ger. gâlcevindu-mă

!gâlcevi (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gâlcevește, imperf. 3 sg. se gâlcevea; conj. prez. 3 să se gâlcevească

gâlcevi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gâlcevesc, imperf. 3 sg. gâlcevea; conj. prez. 3 sg. și pl. gâlcevească

Sinonime

GÂLCEVI vb. v. certa, învrăjbi, supăra.

gîlcevi vb. v. CERTA. ÎNVRĂJBI. SUPĂRA.

Intrare: gâlcevi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gâlcevi
  • gâlcevire
  • gâlcevit
  • gâlcevitu‑
  • gâlcevind
  • gâlcevindu‑
 singular plural
  • gâlcevește
  • gâlceviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gâlcevesc
 (să)
  • gâlcevesc
  • gâlceveam
  • gâlcevii
  • gâlcevisem
a II-a (tu)
  • gâlcevești
 (să)
  • gâlcevești
  • gâlceveai
  • gâlceviși
  • gâlceviseși
a III-a (el, ea)
  • gâlcevește
 (să)
  • gâlcevească
  • gâlcevea
  • gâlcevi
  • gâlcevise
plural I (noi)
  • gâlcevim
 (să)
  • gâlcevim
  • gâlceveam
  • gâlcevirăm
  • gâlceviserăm
  • gâlcevisem
a II-a (voi)
  • gâlceviți
 (să)
  • gâlceviți
  • gâlceveați
  • gâlcevirăți
  • gâlceviserăți
  • gâlceviseți
a III-a (ei, ele)
  • gâlcevesc
 (să)
  • gâlcevească
  • gâlceveau
  • gâlceviră
  • gâlceviseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

gâlcevi, gâlcevescverb

  • 1. învechit popular A se certa, a se ciorovăi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: certa ciorovăi supăra învrăjbi
    • format_quote El află mai-nainte... Ce fată se mărită, ce tînăr se însoară, Care cui face curte, cine s-a gîlcevit. NEGRUZZI, S. II 201. DLRLC
    • format_quote figurat Gură fac ca roata morii; Și de-a valma se pornesc, Cum prin gard se gîlcevesc Vrăbii gureșe, cînd norii Ploi vestesc. COȘBUC, P. I 224. DLRLC
    • format_quote intranzitiv rar De-abia cînd soarele se apropia de asfințit mulțimea izbuti să se urnească de la primărie, în jos, spre curtea Iuga, sporovăind și gîlcevind. REBREANU, R. II 185. DLRLC
etimologie:
  • gâlceavă DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „gâlcevi” (3 clipuri)