7 definiții pentru gârbovit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GÂRBOVIT, -Ă, gârboviți, -te, adj. (Despre oameni) Care este gârbov; cocârjat. – V. gârbovi.
GÂRBOVIT, -Ă, gârboviți, -te, adj. (Despre oameni) Care este gârbov; cocârjat. – V. gârbovi.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
gârbovit, ~ă a [At: NEGRUZZI, C. 119 / Pl: ~iți, ~e / E: gârbovi] 1-2 (Ajuns) gârbov.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gârbovit a. cocoșat, mai ales de vârstă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GÎRBOVIT, -Ă, gîrboviți, -te, adj. (Uneori determinat prin «de ani», «de bătrînețe») Gîrbov. Uscățiv așa cum este, gîrbovit și de nimic, Universul fără margini e în degetul lui mic. EMINESCU, O. I 132. Ai s-ajungi în curînd... cu trupul gîrbovit, și cu tufă-n buzunar. ALECSANDRI, T. 754. Iată că îmblînd haiducii, peste un moșneag au dat, Gîrbovit de bătrîneță. NEGRUZZI, S. I 119. ◊ Fig. Iar vîntul cînd va bate în gîrbovita iarnă, Puzderii de zăpadă deasupra-ți o s-aștearnă. DEMETRESCU, O. 48.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gîrbovít, -ă adj. Gîrbov, plecat de bătrîneță.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
GÂRBOVIT adj. 1. ghebos, gheboșat, gârbov, încovoiat. (Om ~ de bătrânețe.) 2. v. adus.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
GÎRBOVIT adj. 1. ghebos, gheboșat, gîrbov, încovoiat. (Om ~ de bătrînețe.) 2. adus, aplecat, cocîrjat, cocoșat, curbat, gîrbov, înclinat, încovoiat, îndoit, plecat, strîmb, strîmbat, sucit. (Cu spatele ~ de povară.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
gârbovit, gârbovităadjectiv
-
- Uscățiv așa cum este, gîrbovit și de nimic, Universul fără margini e în degetul lui mic. EMINESCU, O. I 132. DLRLC
- Ai s-ajungi în curînd... cu trupul gîrbovit, și cu tufă-n buzunar. ALECSANDRI, T. 754. DLRLC
- Iată că îmblînd haiducii, peste un moșneag au dat, Gîrbovit de bătrîneță. NEGRUZZI, S. I 119. DLRLC
- Iar vîntul cînd va bate în gîrbovita iarnă, Puzderii de zăpadă deasupra-ți o s-aștearnă. DEMETRESCU, O. 48. DLRLC
-
etimologie:
- gârbovi DEX '98 DEX '09