gâtlej sn [At: DOSOFTEI, PS. 21 / V: (înv) gârl~, gâltej, (rar) ~eajă sf / Pl: ~uri / E: gât + ~ej] 1 Parte interioară a gâtului, cuprinzând faringele cu esofagul și laringele cu traheea Si: (pop) beregată, gâtiță, înghițitoare, (înv) gâtlan¹ (1). 2 (Pop) Faringe. 3 (Pop; mpl) Laringe. 4 (Pop) Esofag. 5 (Pop) Trahee. 6 (Pex) Înghițitură. corectat(ă)

GÂTLEJ ~uri n. Parte interioară a gâtului cuprinzând faringele cu esofagul și laringele cu traheea. /<sl. glutu + suf. ~ej

gâtlej n. 1. partea interioară a gâtului la om; 2. gura fiarelor. [Vechiu-rom. gâltej (Dosofteiu), din gâlt, v. gât)].

gâltej sn vz gâtlej

gârlej² sn vz gâtlej

gâtleajă sf vz gâtlej

GÎTLEJ, gîtlejuri, s. n. Partea interioară a gîtului, cuprinzînd faringele cu esofagul și laringele cu traheea. Numaidecît a umplut iar cupa albastră, aruncîndu-și-o ca pe-o apă oarecare în fundul gîtlejului. SADOVEANU, N. F. 16. Glasul i se uscă în gîtlej, numai buzele i se mișcau arse. REBREANU, R. II 203. Toate lighioanele, cu gîturile întinse, se plînseră că li s-au opărit gîtlejurile. ISPIRESCU, L. 350. ◊ Fig. Gura Largului, șuvoi lat și mînios pe vremea dezghețurilor... se lasă în vale dintr-un gîtlej întunecos. RUSSO, O. 108.

gîltéj, V. gîtlej.

gîtléj și (Dos.) gîltej n., pl. urĭ și e (vsl. *glŭtežŭ. V. gît). Gît, înghițitoare: groapă adîncă este gîtleju Jidovilor (Prohodu).

gâtlej (desp. gâ-tlej) s. n., pl. gâtlejuri

gâtlej (gâ-tlej) s. n., pl. gâtlejuri

gâtlej s. n. (sil. -tlej), pl. gâtlejuri

gâtlej, -juri.

gîtlej, pl. gîtlejuri

GÂTLEJ s. (ANAT.) beregată, (pop.) înghițitoare, (reg. și fam.) gușă, (reg.) gâtiță, gușter, (înv.) grumaz. (Lichidul i-a alunecat pe ~.)

GÂTLEJ s. v. laringe.

gîtlej s. v. LARINGE.

GÎTLEJ s. (ANAT.) beregată, (pop.) înghițitoare, (reg. și fam.) gușă, (reg.) gîtiță, gușter, (înv.) grumaz. (Lichidul i-a alunecat pe ~.)