10 definiții pentru gâtuire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GÂTUIRE, gâtuiri, s. f. Acțiunea de a (se) gâtui și rezultatul ei; sugrumare. – V. gâtui.

GÂTUIRE, gâtuiri, s. f. Acțiunea de a (se) gâtui și rezultatul ei; sugrumare. – V. gâtui.

gâtuire sf [At: CONTEMP., S II, 1949, nr. 160, 11/2 / Pl: ~ri / E: gâtui] 1 Sugrumare. 2 Omorâre prin sugrumare. 3 Îngustare. 4 (Fig) Încetinire sau împiedicare a lucrului sau a traficului.

gâtuire s. f. (circ.) Îngreunare a circulației datorită traficului excesiv ◊ „În fiecare dimineață e așa. Sunt gâtuiri pe linie. Întrebați pe controlorii de la capetele de linie.” Sc. 3 XI 78 p. 4 (din gâtui; cf. fr. embouteillage)

GÎTUIRE, gîtuiri, s. f. 1. Acțiunea de a gîtui și rezultatul ei; sugrumare. 2. Fig. Înăbușire, împiedicare a unui proces în dezvoltarea lui. Gîtuirea criticii de jos. ♦ Oprire momentană a lucrului într-o ramură de producție (ca urmare a încetinirii lucrului în alt sector, de care depinde cel dintîi). Rolul unor asemenea brigăzi este acela de a înlătura frînările sau gîtuirile în producție. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 10/1.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

gâtuire s. f., g.-d. art. gâtuirii; pl. gâtuiri

gâtuire s. f., g.-d. art. gâtuirii; pl. gâtuiri

gâtuire s. f., g.-d. art. gâtuirii; pl. gâtuiri

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GÂTUÍRE (< gâtui) s. f. 1. Acțiunea de a gâtui și rezultatul ei; sugrumare. 2. (TEHN.) Micșorare, într-o zonă limitată, a secțiunii transversale a unei piese, fie ca rezultat al unor operații tehnologice (strunjire, frezare, forjare), fie sub acțiunea solicitărilor și uzurii.

Synonyms dictionaries

Synonyms and similar meaning words.

GÂTUIRE s. 1. v. sugrumare. 2. v. gâtuitură.

GÎTUIRE s. 1. strangulare, sugrumare, (rar) jugulare, strangulație, (înv.) sugrumătură. (~ unei persoane.) 2. gîtuitură, sugrumătură. (~ unui flacon.)

Intrare: gâtuire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gâtuire
  • gâtuirea
plural
  • gâtuiri
  • gâtuirile
genitiv-dativ singular
  • gâtuiri
  • gâtuirii
plural
  • gâtuiri
  • gâtuirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

gâtuire, gâtuirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) gâtui și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98
    sinonime: sugrumare
  • 2. figurat Împiedicare a unui proces în dezvoltarea lui. DLRLC
    • format_quote Gâtuirea criticii de jos. DLRLC
    • 2.1. Oprire momentană a lucrului într-o ramură de producție (ca urmare a încetinirii lucrului în alt sector, de care depinde cel dintâi). DLRLC
      • format_quote Rolul unor asemenea brigăzi este acela de a înlătura frînările sau gîtuirile în producție. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 10/1. DLRLC
etimologie:
  • vezi gâtui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.