GĂINĂ, găini, s. f. Specie de pasăre domestică, crescută pentru carne și ouă (Gallus domestica); pasăre care face parte din această specie; p. restr. femela cocoșului. ◊ Expr. A se culca (odată) cu găinile = a se culca foarte devreme. Cântă găina în casă, se zice când într-o căsnicie cuvântul hotărâtor îl are femeia. ♦ Compuse: găină-sălbatică (sau -de-munte) = femela cocoșului-de-munte; (Entom.) găina-lui-Dumnezeu = buburuză. – Lat. gallina.

găină sf [At: TETRAEV. (1574), 241 / V: (reg) ghi~ / P: gă-i~ / Pl: ~ni / E: lat gallina] 1 Specie de pasăre domestică, crescută pentru carne și ouă (Gallus domestica). 2 Pasăre care face parte din specia găinilor (1). 3 (Îrc) Femelă a cocoșului. 4 (Îe) A se culca (o dată) cu ~nile A se culca foarte devreme. 5 (Îe) A trăi ca ~na la moară A trăi în belșug. 6 (Îe) A-i cânta ~na în casă A fi sub papucul femeii. 7 (Îe) A fi ca ~na cu ou A nu-și găsi locul. 8 (Îe) A sta (sau a umbla) ca o ~ plouată A fi trist, descurajat, abătut. 9 (Îe) A mânca numai picioare de ~ A fi mincinos și flencar. 10 (Îe) A avea orbul ~nii A nu vedea bine. 11 (Îcs) De-a ~a furată Nume al unui joc de copii. 12 (Îs) ~ arăpoaică sau hărăpească Găină (1) cu fulgi negri, cu picioarele și pielea tuciurie. 13 (Îs) ~ boboșă Găină (1) cu pene multe și mari pe picioare și cu moț. 14 (Îs) ~ conciată (sau moțată) Găină (1) cu moț. 15 (Îs) ~ ciorecată Găină cu pene pe picioare și fără moț. 16 (Îs; med) ~ turcească Specie de găină (1). 17 (Îs, ned) ~ cucuiată Specie de găină (1). 18 (Îs; ned) ~ bolbojată Specie de găină (1). 19 (Îc) ~-sălbatică (sau -de-munte, sau -de-pădure, sau -neagră) Femela cocoșului de munte Si: bibilică. 20 (Îc) ~-de-apă Lișiță. 21 (Ent; îc) ~na-lui-Dumnezeu Buburuză. 22 (Arg) Pălărie. 23 (Ast; pop) Cloșca-cu-Pui.

GĂINĂ (pl. -ni) sf. 1 🐦 Pasăre domestică, din ordinul galinaceelor, femeiușca cocoșului (🖼 2266): găina care clocește niciodată nu e rasă (PANN) ¶ 2 Ⓟ: găina bătrînă face zeamă bună, cei bătrîni au uneori calități, datorite experienței lor, pe care nu le au tinerii; găina bea apă și se uită la Dumnzeu, trebue să fim recunoscători, să mulțumim lui Dumnezeu pentru binele ce ne face; găina care cîntă seara, dimineața n’are ou, cine face gură multă, face treabă puțină; găina vecinului e mai grasă, lucrul altuia ni se pare totdeauna mai bun, mai de preț; găina, cînd se vede în grămadă, rîcîie cu picioarele, despre cei ce se văd în belșug și fac risipă; decît un an ~, mai bine o zi cocoș, mai bine puțină vreme în belșug, decît totdeauna în nevoie; a-i cînta găina în casa, a fi sub ascultarea femeiei, a se lăsa să-i poruncească femeia; a trăi ca găina la moară, a trăi în belșug; a ajuns oul mai cuminte decît găina, cînd cei tineri vor să dea sfaturi celor bătrîni; a sta ca o ~ plouată, a sta lipsit de curaj, rușinat, ca o curcă plouată; a mînca numai picioare de ~, a fi mincinos, flecar: bărbierii erau... flecari, vorbăreți și ușori de gură, parc’ar fi mîncat numai la picioare de găină (ISP.); a se culca odată cu găinile, foarte de vreme, cum înserează; a avea orbul găinilor, a nu vedea bine (în special seara): dau chiori unul peste altul, de parcă aveau orbul găinilor (CRG.) ¶ 3 💫 GĂINA, numele popular al constelației Pleiadelor, găinușa, cloșca cu pui ¶ 4 🐦 GĂINA-LUI-DUMNEZEU = BUBURUZĂ ¶ 5 🐦 ~-DE-APĂ = LIȘIȚĂ ¶ 6 🐦 ~-SĂLBATICĂ = GOTCĂ 2 ¶ 7 🩺 Ⓟ Cur de ~, un fel de pecingine ¶ 8 Ⓟ PĂRSITA-GĂINII, CURU-GĂINII – PĂPĂDIE ¶ 9 ⊕ Pălărie [lat. gallīna].

GĂINĂ, găini, s. f. Specie de pasăre domestică, crescută pentru carne și ouă (Gallus domestica); pasăre care face parte din această specie; p. restr. femela cocoșului. ◊ Expr. A se culca (odată) cu găinile = a se culca foarte devreme. Cântă găina în casă, se zice când într-o căsnicie cuvântul hotărâtor îl are femeia. ♦ Compus: găină-sălbatică (sau -de-munte) = femela cocoșului-de-munte. – Lat. gallina.

GĂINĂ, găini, s. f. Pasăre domestică de curte din ordinul galinaceelor, care se crește pentru ouă și carne; femela cocoșului. Găinile cotcodăceau în coștireață, vestind gospodarii că se luminează de ziuă. CAMILAR, TEM. 151. Pe strașina casei, găinile căutau chiorîș, cu poftă, spre pătulul așezat în crăcile copacului de lîngă casă. BUJOR, S. 29. Pot să prind șerpele din culcuș, cum ai prinde d-ta un pui de găină din pătul. CREANGĂ, P. 122. Găina care cîntă seara n-are ou dimineața, se zice despre cineva care face gură multă și treabă puțină. Găina bătrînă face zeama bună. ◊ Expr. A se culca (o dată) cu găinile = a se culca foarte devreme. Baba, care se culcase o dată cu găinele, se sculă cu noaptea-n cap. CREANGĂ, P. 6. Se vede că și aici, ca și la Nicorești, el se culca o dată cu găinile. ALECSANDRI, T. I 84. A cînta găina-n casă, se zice cînd în casă poruncește femeia. În casa noastră voi ca să cînte cocoșul, iar nu găina. ISPIRESCU, L. 31. Apucase a cînta găina la casa lui și cucoșul nu mai avea nici o trecere. CREANGĂ, P. 285. A avea orbul găinilor = a nu vedea bine. A umbla ca o găină beată = a umbla împleticindu-se. ◊ Compuse: găină-sălbatică sau găină-de-munte = pasăre sălbatică ceva mai mică decît găina domestică, ale cărei pene seamănă cu ale potîrnichii, avînd pete albe pe aripi și pe coadă.

GĂINĂ ~i f. Pasăre domestică de talie medie, cu cioc conic, crescută pentru carne și ouă. * A avea orbul ~ilor a nu vedea bine, deslușit (mai ales seara). De râsul ~ilor de nimic; de batjocură. A se culca o dată cu ~ile a se culca foarte devreme, decuseară. A sta ca o ~ (sau curcă) plouată a) a fi lipsit de curaj; b) a fi indispus. ~-de-apă pasăre de baltă, migratoare, de talie medie, cu penaj negru-cenușiu, având un moț alb între ochi; lișiță. [G.-D. găinii] /<lat. gallina

găină f. pasăre din ordinul galinaceelor: găina bună face până la 160 ouă pe an; fig. găină plouată, fără curaj. [Lat. GALLINA]. V. orb.

găínă f., pl. ĭ (lat. gallina, it. cat. sp. gallina, pv. galina, fr. geline, pg. gallinha). Femela cocoșuluĭ, o pasăre domestică galinacee. Ca o găină, (maĭ des ca o curcă) ploŭată, umilit, rușinat. A te culca cu găinile, a te culca foarte devreme. V. faraon și nadolean.

ghină² sf vz găină

BĂTRÎN I. adj. 1 Care trăește de mulți ani, care e înaintat în vîrstă: ~ se chiamă de la 50 de ani pînă la 80 de ani (PRV.-MB.); ~ ca lumea, gîrbov, sub vîntul relei soarte (ALECS.); tot astfel, despre animale și plante: calul ~ nu se mai învață în buestru (👉 CAL); găina ~ă face zeama bună (👉 GĂINĂ); acest copaciu... gros și ~ de cînd urzise Dumnezeu pămîntul (ISP.); mai ~, mai în vîrstă, mai mare de ani: e cu cinci ani mai ~ decît mine ¶ 2 Vechiu, care e făcut de multă vreme: țuică ~ă; împăratul pusese la masă... niște vin mai ~ decît dînsul (ISP.) ¶ 3 Care a trăit odinioară, în vremile de demult: ~ii Romani ¶ 4 De demult, străvechiu, din vremurile de demult: unde le era lăcașul lor din zile ~e (N.-COST.) II. sm. 1 Om de o vîrstă înaintată, moșneag: un ~ cu barba albă; a auzi, a afla din ~i, a afla din spusa oamenilor bătrîni; de aci, din ~i, din vremile de demult: așa era din ~i, toată țara își avea împăratul (RET.) ¶ 2 ‡Trup de moșie rămasă de la moși strămoși. III. BĂTRÎNĂ (pl. -ne) sf. Femeie de o vîrstă înaintată [lat. vulg. *betranus < veteranus].

GĂINUȘĂ (pl. -șe, -și) sf. 1 🐦 dim. GĂINĂ ¶ 2 💫 GĂINUȘA, numirea populară a constelației Pleiadelor, găina, cloșca cu pui: cînd sfințește găinușa și răsare luceafărul de dimineață, atunci îndată se face ziuă (MAR.) ¶ 3 🐦 Pasăre sălbatecă cu pene ruginii, împestrițate cu alb și negru, care trăește prin pădurile de brazi și e căutată ca vînat pentru carne-i foarte gustoasă; numită și „găinușcă”, „găinușă-de-alune”, „alunar”, „găinușă-de-munte”, „găinușă-roșie”, „găinuță-roșie”, „gotcă (roșie)”, „ieruncă”, „brădișoară”, etc. (Tetrao bonasia) (🖼 2268) ¶ 4 🐦 = AUȘEL 1 ¶ 5 🐦 ~-DE-BALTĂ = CORLĂ: sburau speriate cîrduri de ... găinuși-de-baltă (D.-ZAMF.) ¶ 6 🐙 = CĂRĂBUȘ: găinușele bîzîiau sburînd greoaie (DLVR.) ¶ 7 🌿 = BĂLUȘCĂ ¶ 8 🌿 FLOAREA-PAȘTILOR ¶ 9 🌿 pl. Plantă veninoasă cu rădăcina groasă, tîrîtoare, cu tulpina lungă și subțire, cu flori mici, albe, în vîrful tulpinii; numită și „floarea-ciutei” sau „turiță-albă” (Isopyrum thalictreides) (🖼 2269) ¶ ⑩ 🌿 = PĂȘTIȚĂ 1.

GĂINUȚĂ (pl. -țe) sf. 🐦 dim. GĂINĂ: bate și tu cucoșul tău, să se ouă ca găinuța mea (VOR.) ¶ 2 🐦 = CORLĂ ¶ 3 pl. 🌿 = BURUIANĂ-DE-CINCI-DEGETE [găină].

ODATĂ adv. 1 O (singură) dată: e mai bine să întrebi de două ori decît să greșești ~ (ZNN.); decît de multe ori și puțin, mai bine ~ și mult (ZNN.) ¶ 2 Într’un timp, odinioară, cîndva: a fost ~ ca niciodată; Dumnezeu... va da ~, ~ la iveală nevinovăția sa (ISP.) ¶ 3 În același timp: a se culca ~ cu găinile 👉 GĂINĂ2; a venit ~ cu mine? ~ cu capul 👉 CAP¹21 ¶ 4 Deodată: cînd, ce să vezi d-ta? ~ îi ieșiră înainte trei zmei (ISP.) ¶ 5 Mold. Ⓟ În toată puterea cuvîntului, cum se cuvine: Sînt bărbat ~ sdravăn, dar tu, pace, turtă, clei! (SPER.); noi sîntem ~ băieți, și ce-am vorbit, vorbit rămîne (CRG.) ¶ 6 Cîte ~ 👉 CÎTEODATĂ ¶ 7 De ~ 👉 DEODATĂ ¶ 8 Vre ~ 👉 VREODATĂ [o² + dată].

ORB, OARBĂ (pl. -be) I. adj. și sm. f. 1 Care și-a pierdut cu totul vederea, lipsit de vedere, care nu vede de loc (🖼 3451);– ~pe ~povățuind, cad amîndoi în groapă (PANN); (P): ferească Dnmnezeu de bătaia ~ului (CRG.);– decît ~ și călare, mai bine șchiop și pe jos (PANN); a se ținea de ceva ca ~ul de gard, a nu îndrăzni să se abată de la un lucru, a urma mereu același drum, același fel de a lucra, etc., de teamă să nu greșască; – prinde ~ul, scoate-i ochii, de geaba cauți să iei cel mai mic lucru de la unul care n’are nimic;– ~ul de la toți și de la ~ nimeni, el ia de la toți dar nu dă nimănui nimic; – rîde ~ul de șchiop, se zice cînd cineva își bate joc de un cusur al altuia, pe cînd el însuși are destule cusururi; – a se bate ca ~ii (la tîrguri), a se bate grozav între ei spre a apuca care de care cîte ceva (ca aceia care se reped să apuce banii aruncați de pomană); – ~ului degeaba îi spui că s’a făcut ziuă, pe cel prost din născare, de geaba cauți să-l mai povățuești; – cînd treci prin țara ~ilor închide și tu un ochiu, cînd ai de a face cu oameni cu anumite cusururi, prefă-te, dacă ai nevoie de ei, că și tu semeni cu ei, sau nu băga de seamă cusururile lor; 👉 BABĂ3, CHIOR1, NEMERI I. 2; Alfabetul ~ilor, alfabet alcătuit din puncte în relief, așezate în felurite chipuri, și cu care se fac cărți pe care orbii le citesc pipăindu-le (👉 TAB. XLVII) ¶ 2 Lipsit de lumină, astupat, acoperit, întunecos; fereastră oarbă, fereastră astupată cu zidărie, cu scînduri, etc. sau care simulează numai înfățișarea unei ferestre; cameră oarbă, care n’are ferestre; felinar ~, lanternă oarbă, care luminează numai înainte, lăsînd în întunerec pe cel ce-l (ce-o) poartă ¶ 3 Ⓕ Lipsit de lumina rațiunii, orbit de pasiune, care nu-și dă seama de ce face, care nu vrea să știe de alt nimic: văd că n’ai nimic în sufletul tău decît o mîndrie oarbă (ALECS.); Tremurătoare viața bate, C’o frică oarbă ne’nțeleasă (VLAH.): cineva peste care a dat vr’un noroc ~ (ISP.); o iubea mult și avea o încredere oarbă în ea (VLAH.). II. sbst. Lipsă totală a vederii; a avea ~ul găinilor 👉 GĂINĂ2 [lat. orbus].

ZEAMĂ, †ZAMĂ (pl. zemi, zemuri) sf. 1 Lichidul ce se stroarce din plante, în spec. din fructe, suc: ~ de lămîie, de portocale, de prune; ~ de varză, apa acrișoară în care s’a murat varza (Mold. „moare de curechiu”); Olten. F zamă de știr (CIAUȘ.), vin prost, spălătură de butoiu ¶ 2 Ⓟ 🍽 = SUPĂ: rămas în gazdă, face zamă, face friptură, face mămăligă și potrivește... să fie toate gata (VAS.); borșul cu carne, numit în multe sate și zamă, se mănîncă în zile de frupt (ȘEZ.); (P): măcar de te-ar arde o zamă bună, dar o zamă de raci! (RET.), mai rabdă omul un neajuns făcut de cineva de soiu, dar nu cînd i-l face un om de nimic, un netrebnic; a fi tot de-o ~, a fi deopotrivă, de aceeași teapă: primarul satului aceluia era tot de o zamă cu dînsul (FURT.); 👉 GĂINĂ2, OU2 ¶ 3 🍽 Ou cu ~, ou moale, fiert puțin, căruia nu i s’a întărit albușul ¶ 4 🍽 = SOS [lat. vulg. zĕma < gr. ζέμα].

găină s. f., g.-d. art. găinii; pl. găini

găină s. f., g.-d. art. găinii; pl. găini

găină s. f., g.-d. art. găinii; pl. găini

găină (găini), s. f. – 1. Specie de pasăre domestică, crescută pentru carne și ouă. – 2. Constelația Pleiadelor, Cloșca-cu-Puii-de-aur. – 3. (Arg.) Pălărie. – Mr., megl. găl’ină, istr. galirę. Lat. gallῑna (Pușcariu 694; Candrea-Dens., 709; REW 3661; DAR), cf. it., cat., sp. gallina, prov. galina, fr. géline, port. gallinha. – Cf. găinaț. Der. găina, vb. (a lîncezi; a boli; a se găinăța păsările); găinar, s. m. (vînzător de găini; paznic la păsările de curte; uliu pestriț, Astur palumbarius; hoț, pungaș; Arg., jandarm); găinăreasă, s. f. (femeie care păzește păsările); găinări, vb. (a fura, a șmangli); găinărie, s. f. (ogradă; furtișag); găinușe, s. f. (găină mică; Cloșca-cu-Puii-de-aur; urzică; Tetrao bonasia; nume dat mai multor insecte și flori); găinuță, s. f. (găină mică; varietate de potîrniche, Lagopus mutus; pasăre, Potentilla recta). Pentru semantismul lui găinușe ca nume de insectă, cf. Bogrea, Dacor., IV, 815.

jocul găinii, moment ritual din ceremonialul nupțial în Transilvania. Pe o melodie vioaie (hațegană*, hârțag*), socăcița (șefa bucătăriei) aduce o găină friptă și împodobită, pe care o prezintă nașului spre vânzare. Are loc un dialog versificat (strigături*) cu text improvizat, cu caracter satiric și comic. Sin.: a găinii.

ORLAM SLUCEAETSEA I NIJE KUR SPUSKATSEA (OPЛAM CЛYЧAETCЯ И HИЖE KYP CПYCKATЬCЯ) (rus.) vulturilor li se întâmplă să zboare mai jos decât găinile – Krîlov, „Orel i kuri”. „Orlam sluceaetsea i nije kur spuskatsea, no kuram nikogda da oblak ne podneatsea” („Vulturilor li se întâmplă să zboare mai jos decât găinile, dar găinile nu se pot ridica niciodată la nori”). Oamenilor superiori li se poate întâmpla să fie câteodată mediocri, dar mediocrii nu se pot ridica niciodată la nivelul acestora.

GĂINĂ aripată, cârâitoare, chaină, corcoviță, fulgoasă.

a tăia găina care face ouăle de aur expr. a sacrifica o sursă de câștiguri mici, dar constante, în speranța unui câștig mai mare.

de râsul cucului / curcilor / găinilor / lumii expr. penibil, ridicol.

găina bătrână face supa / ciorba / zeama / bună prov. (er.) femeia matură experimentată reprezintă pentru bărbați partenerul de sex ideal.

GĂINĂ s. (ORNIT.; Gallus bankiwa domestica) (reg.) tiucă.

GĂINĂ s. v. pălărie.

găină s. v. PĂLĂRIE.

GĂINĂ s. (ORNIT.; Gallus bankiwa domestica) (reg.) tiucă.