8 definiții pentru găzduire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GĂZDUIRE, găzduiri, s. f. Acțiunea de a găzdui și rezultatul ei. – V. găzdui.
GĂZDUIRE, găzduiri, s. f. Acțiunea de a găzdui și rezultatul ei. – V. găzdui.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
găzduire sf [At: BELDIMAN, N. P. I, 103/12 / Pl: ~ri / E: găzdui] 1 Primire a cuiva în casă pentru o anumită vreme, dându-i adăpost (și mâncare). 2 Ședere pentru câtva timp în casa cuiva. 3 Administrare a treburilor unei gospodării.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GĂZDUIRE, găzduiri, s. f. (Mai ales construit cu verbele «a cere» și «a da») Acțiunea de a găzdui; primire, adăpostire, ospitalitate. Mulțumi încă o dată de buna găzduire. ISPIRESCU, L. 56. Ceru găzduire pentru seara. POPESCU, B. II 102. Întră în ogradă, se înfățișează înaintea boierului și cere găzduire. CREANGĂ, P. 301.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
găzduire s. f., g.-d. art. găzduirii; pl. găzduiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
găzduire s. f., g.-d. art. găzduirii; pl. găzduiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
găzduire s. f., g.-d. art. găzduirii; pl. găzduiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
GĂZDUIRE s. 1. adăpostire, primire, (Bucov.) încortelare. (~ cuiva în casa lui.) 2. (concr.) adăpost, sălaș, (pop.) sălășluire. (Cere ~; se îngrijește de ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
GĂZDUIRE s. 1. adăpostire, primire, (Bucov.) încortelare. (~ cuiva în casa lui.) 2. adăpost, sălaș, (pop.) sălășluire. (Cere ~; se îngrijește de ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
găzduire, găzduirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a găzdui și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: adăpostire ospitalitate primire
- Mulțumi încă o dată de buna găzduire. ISPIRESCU, L. 56. DLRLC
- Ceru găzduire pentru seara. POPESCU, B. II 102. DLRLC
- Întră în ogradă, se înfățișează înaintea boierului și cere găzduire. CREANGĂ, P. 301. DLRLC
-
etimologie:
- găzdui DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.