16 definiții pentru haihui
din care- explicative (6)
- morfologice (5)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HAIHUI, -IE, haihui, adj. (Adesea substantivat) Zăpăcit, năuc, zănatic. ♦ (Adverbial; determinând verbe ca „a umbla”, „a porni” etc.) Fără rost, fără țintă, fără grijă, razna. – Din tc. hayhay.
HAIHUI, -IE, haihui, adj. (Adesea substantivat) Zăpăcit, năuc, zănatic. ♦ (Adverbial; determinând verbe ca „a umbla”, „a porni” etc.) Fără rost, fără țintă, fără grijă, razna. – Din tc. hayhay.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
haihui [At: ISPIRESCU, U. 107 / E: fo] 1 i Exprimă veselia. 2 i Exprimă nepăsarea. 3 av (Îe) A umbla ~ A umbla razna. 4-5 av, a (În mod) nepăsător. 6 si Veselie. 7 si Nepăsare. 8 a (D. oameni) Zănatic. 9 a (D. oameni) Năuc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HAIHUI, -IE, haihui, adj. Zăpăcit, neserios, zănatic. Așa cum era... haihuie... Mima avea hazul ei. M. I. CARAGIALE, C. 125. Rămăsesem un prostănac, un Ciuf-Ciufulici haihui la cap. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 232. Ce mai scofală și amoriul ăsta, ți-l face pe om haihui. CONTEMPORANUL, VII 495. ◊ (Substantivat) Am un nepot... care iubește pe domnișoara Smărăndița ca un haihui. ALECSANDRI, T. 777. ♦ (Adverbial; determinînd verbe ca «a umbla», «a porni» etc.) Fără țintă, fără rost, fără grijă, hoinar, razna. Grivei, tovarășul meu drag, Nerăbdător așteaptă-n prag S-azvîrl în colț ghiozdanul... I-e dor ca s-o pornim haihui. IOSIF, PATR. 15. Azvîrlea cu mîna spartă Galbenii în vînt, haihui! La TDRG.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HAIHUI ~ie (~) și substantival Care a pierdut temporar dreapta judecată (din diferite cauze). ◊ A umbla ~ a umbla fără rost; a fi hoinar. /<turc. hayhay
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
haĭhúĭ, -úĭe adj. (ung. haja-huja și heje-huja, chefliŭ, ușuratic. V. tehuĭ și hututuĭ. Cp. și cu turc. haĭ-huĭ, interj. care arată gălăgia). Est. Zăpăcit: a umbla haĭhuĭ. S. n., pl. urĭ. Vest. Haĭmanalîc, colindare: a o duce tot într’un haĭhuĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
haihuiu m. fluieră-vânt: îți place ca să trăiești ca un haihuiu AL. ║ n. destrăbălare: într’un haihuiu o ducea ISP. [Onomatopee].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
haihui adj. m., f. haihuie; pl. m. și f. haihui
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
haihui adj. m., f. haihuie; pl. m. și f. haihui
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
haihui adj. m., f. haihuie; pl. m. și f. haihui
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
haihui
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
haihui.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
HAIHUI adv. v. razna.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HAIHUI adv. razna. (Iese și umblă ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
haihui adj. – 1. Neglijent, zăpăcit, aiurit. – 2. Fără rost, fără țintă, razna. – Mr. haihui. Pare a fi tc. hay-huy, interj. care exprimă zgomotul (Bogrea, Dacor., I, 277). Evoluția semantică nu este clară. S-ar potrivi mai curînd, din acest punct de vedere, mag. haja-huja „ușor” (Scriban); dar această explicație nu este valabilă pentru mr. Cf. hai.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
haihui2, s.n. (înv.) destrăbălare.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
haihui1, s.m. (înv.) fluieră-vânt, derbedeu.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A122) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
haihui, haihuieadjectiv
-
- Așa cum era... haihuie... Mima avea hazul ei. M. I. CARAGIALE, C. 125. DLRLC
- Rămăsesem un prostănac, un Ciuf-Ciufulici haihui la cap. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 232. DLRLC
- Ce mai scofală și amoriul ăsta, ți-l face pe om haihui. CONTEMPORANUL, VII 495. DLRLC
- Am un nepot... care iubește pe domnișoara Smărăndița ca un haihui. ALECSANDRI, T. 777. DLRLC
- 1.1. (Determinând verbe ca „a umbla”, „a porni” etc.) Fără rost, fără țintă, fără grijă. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: razna
- Grivei, tovarășul meu drag, Nerăbdător așteaptă-n prag S-azvîrl în colț ghiozdanul... I-e dor ca s-o pornim haihui. IOSIF, PATR. 15. DLRLC
- Azvîrlea cu mîna spartă Galbenii în vînt, haihui! La TDRG. DLRLC
-
-
etimologie:
- hayhay DEX '98 DEX '09