hibrid, ~ă [At: IBRĂILEANU, SP. CR. 105 / V: ib~ / Pl: ~izi, ~e / E: fr hybbride, lat hybridus] 1-2 sm, a (Organism) provenit din încrucișarea a doi indivizi de genuri, de specii, de soiuri sau de rase diferite. 3 a (Fig; d. idei, fapte) Alcătuit din elemente disparate, lipsite de armonie.

HIBRID, -Ă adj. 1. (Despre organisme; adesea s.) Rezultat din încrucișarea a doi indivizi cu ereditate diferită; metis. 2. (Despre idei, fapte, etc.) Format din elemente luate la întîmplare; disparat. [Var. ibrid, -ă adj. / < fr. hybride, cf. lat. hybrida].

HIBRID, -Ă I. adj., s. m. (organism) rezultat prin hibridare; bastard, metis. II. adj. 1. care aparține la două categorii, tehnologii, clase diferite. 2. din elemente eterogene, disparate; lipsit de armonie. ◊ (despre cuvinte) prin contaminare sau încrucișare, din elemente caracteristice unor tipuri flexionare sau unor construcții diferite. (< fr. hybride, lat. hybrida)

HIBRID² ~zi m. Organism provenit din încrucișarea a două specii diferite; corcitură. /<fr. hybride

hibrid² (desp. hi-brid) s. m., pl. hibrizi

hibrid (hi-brid) adj. m., s. m., pl. hibrizi; adj. f. hibridă, pl. hibride

hibrid s. m., adj. m. (sil. -brid), pl. hibrizi; f. sg. hibridă, pl. hibride

hibrid.

HIBRID adj., s. 1. adj. v. corcit. 2. s. corcitură.

HIBRID adj., s. (BIOL.) 1. adj. (pop.) corcit. (Rasă de animale ~.) 2. s. (pop.) corcitură. (În urma încrucișării a două animale de rase deosebite a ieșit un ~.)