HINDUS, -Ă, hinduși, -se, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Denumire folosită în trecut pentru populația din India. 2. Adj. Care aparține Indiei sau hindușilor (1), privitor la India sau la hinduși. 3. Adj., s. m. și f. Hinduist. – Din fr. hindou.

hindus, ~ă [At: CONTEMP., S. II, 1949, nr. 126, 14/2 / E: fr hindou] 1 smf Persoană care face parte din populația de bază a Indiei. 2-3 smf Persoană aparținând religiei brahmanice sau celei hinduiste. 4-5 a Care aparține Indiei sau populației ei. 6-7 a Privitor la India sau la populația ei.

HINDUS, -Ă, hinduși, -se, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Indiei; persoană aparținând religiei brahmanice sau celei hinduiste. 2. Adj. Care aparține Indiei sau populației ei, privitor la India sau la populația ei. – Din fr. hindou.

HINDUS¹, -Ă, hinduși, -se, adj. Originar din India; propriu Indiei sau indienilor.

HINDUS, -Ă adj., s. m. f. 1. indian² (I, 1). 2. hinduist. (< fr. hindou)

HINDUS² ~să (~și, ~se) Care aparține Indiei sau populației ei; din India. /<fr. Hindou

hindus adj. m., s. m., pl. hinduși; adj. f., s. f. hindusă, pl. hinduse

hindus adj. m., s. m., pl. hinduși; adj. f., s. f. hindusă, pl. hinduse

hindus s. m., adj. m., pl. hinduși; f. sg. hindusă, g.-d. art. hindusei, pl. hinduse

HINDUS s., adj. v. indian.

hindus s., adj. v. INDIAN.